cercetașă

română

Etimologie

Din cercetaș.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ʧeˈta.ʃə/
• SAMPA: /tSer.tSe"ta.S@/

Substantiv

Declinarea substantivului cercetașă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercetașă	cercetașe
Articulat	cercetașa	cercetașele
Genitiv-Dativ	cercetașei	cercetașelor
Vocativ	cercetașo	cercetașelor

1. persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare.
2. persoană care făcea parte din organizația cercetășiei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline