Ziua Națională a Republicii Populare Chineze
| Ziua Națională a Republicii Populare Chineze | |
Grădină florală în Parcul Beihai în 2004 | |
| Nume oficial | Ziua Națională a Republicii Populare Chineze |
|---|---|
| Altă denumire | Ziua Națională |
| Sărbătorită de | Republica Populară Chineză, inclusiv Hong Kong și Macao |
| Data | 1 octombrie |
| Tip | Ziua Națională a Republicii Populare Chineze |
| Semnificație | Proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949 |
| Început | 1 octombrie 1949 |
| Festivități | Festivități, inclusiv focuri de artificii și concerte; o mare paradă militară la fiecare 10 ani |
| Durata | 1 zi |
| Asociere | Istorică, culturală și națională |
| Modifică date / text | |
Ziua Națională (chineză: 国庆节; pinyin: guóqìng jié; literal: „ziua sărbătorii naționale”), oficial Ziua Națională a Republicii Populare Chineze (中华人民共和国国庆节),[1] este o sărbătoare legală în China, celebrată anual la 1 octombrie ca zi națională a Republicii Populare Chineze. Aceasta comemorează proclamarea oficială de către Mao Zedong a înființării Republicii Populare Chineze, la 1 octombrie 1949.
Victoria Partidului Comunist Chinez în Războiul Civil Chinez a dus la succesiunea Republicii Populare Chineze la conducerea Chinei continentale în locul Republicii China, lăsând Republica China doar cu controlul asupra Taiwanului și al insulelor adiacente.[2][3]
Deși este celebrată la 1 octombrie, la sărbătoarea oficială se adaugă alte șase zile libere, de regulă în compensarea celor două zile de weekend din jurul datei de 1 octombrie, ceea ce face ca sărbătoarea legală să cuprindă, de facto, șapte zile consecutive, cunoscute și sub denumirea de Săptămâna de Aur (Golden Week), ale cărei detalii sunt reglementate de Consiliul de Stat.[4]
În această zi au loc de obicei festivități și concerte în întreaga țară, iar în anumiți ani sunt organizate o mare paradă militară și o defilare festivă de amploare.[upper-alpha 1]
Parada militară desfășurată la 1 octombrie 2019 a marcat a 70-a aniversare a Republicii Populare Chineze.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Partidul Comunist Chinez (PCC) a învins Kuomintangul (KMT), guvernul naționalist aflat la conducerea Republicii China, în Războiul Civil Chinez, desfășurat din 1927 până în 1950, cu excepția unei scurte alianțe împotriva Japoniei în timpul celui de-al Doilea Război Sino-Japonez. În urma acestuia, guvernul naționalist s-a retras pe insula Taiwan, care fusese anterior o prefectură a Imperiului Qing și care fusese cedată Japoniei, aflându-se sub stăpânire colonială japoneză din 1895 până în 1945.[7]
Republica Populară Chineză a fost fondată la 1 octombrie 1949, iar în aceeași zi a avut loc în Piața Tiananmen o ceremonie dedicată constituirii Guvernului Popular Central, în noua capitală națională, Pekin (numit anterior Peiping).[8] Prima paradă publică a noii Armate Populare de Eliberare a avut loc aici, după discursul primului președinte al PCC, Mao Zedong, care a proclamat oficial înființarea Republicii.[9]
După ceremonia de fondare, Ma Xulun, ministrul Educației și președintele Comitetului Central al Asociației Chineze pentru Promovarea Democrației, a considerat că China ar trebui să își instituie propria Zi Națională. El a redactat o propunere intitulată „Propunerea ca 1 octombrie să fie Ziua Națională”, pe care intenționa să o prezinte la viitoarea primă sesiune a Comitetului Național al Conferinței Consultative Politice a Poporului Chinez.[10]
La 9 octombrie 1949, reuniunea a avut loc în Sala Qinzheng din Zhongnanhai, iar Ma Xulun, fiind bolnav, și-a transmis propunerea prin intermediul lui Xu Guangping.[11] Secretarul general al Guvernului Popular Central, Lin Boqu, s-a pronunțat în favoarea propunerii, iar Mao Zedong și-a exprimat, de asemenea, sprijinul.[12] În cele din urmă, reuniunea a adoptat în unanimitate propunerea și a emis o rezoluție intitulată „Solicitarea adresată Guvernului de a desemna 1 octombrie drept Ziua Națională a Republicii Populare Chineze, înlocuind vechea Zi Națională de la 10 octombrie”, care a fost transmisă Guvernului Popular Central pentru adoptare și punere în aplicare.[13]
La 2 decembrie 1949, cea de-a patra sesiune a Comitetului Guvernului Popular Central (chineză: 中央人民政府委员会) a adoptat Rezoluția privind Ziua Națională a Republicii Populare Chineze, prin care s-a proclamat că, începând din 1950, ziua de 1 octombrie a fiecărui an, data la care a fost proclamată Republica Populară Chineză, va fi Ziua Națională a Republicii Populare Chineze.[14][15]
La 23 decembrie 1949, cea de-a douăsprezecea Conferință pentru Afaceri Politice a Consiliului de Stat al Guvernului Popular Central (chineză: 中央人民政府政务院) a adoptat Măsurile privind sărbătorile naționale și zilele comemorative anuale, stabilind că Ziua Națională trebuie să fie sărbătoare națională pentru întreaga populație în zilele de 1 și 2 octombrie.[16][17] La 1 octombrie 1950 au avut loc primele festivități de Ziua Națională în Piața Tiananmen.[18]
În septembrie 1960, Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez și Consiliul de Stat au pus în aplicare politica de „economie și cumpătare pentru dezvoltarea țării” și au reformat sistemul ceremoniilor de Ziua Națională, instituind principiul „o celebrare restrânsă la fiecare cinci ani și o paradă de amploare la fiecare zece ani”. În 1984, pe baza propunerii liderului suprem Deng Xiaoping, Comitetul Central a decis organizarea unei mari parade de Ziua Națională cu ocazia celei de-a 35-a aniversări a Republicii Populare Chineze. În 1999, Comitetul Central a decis organizarea unei parade militare pentru cea de-a 50-a aniversare a Republicii Populare Chineze, iar la 1 octombrie în același an a avut loc o mare paradă militară în Piața Tiananmen.[19] În 2009, de Ziua Națională a avut loc o mare paradă militară cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a Republicii Populare Chineze.[20] În 2019, la Beijing a avut loc o mare ceremonie dedicată celei de-a 70-a aniversări a Republicii Populare Chineze, de Ziua Națională.[21][22]
Sărbători naționale
[modificare | modificare sursă]Ziua Națională marchează începutul unei Săptămâni de Aur, o săptămână de sărbătoare legală.[23][24][25]
Ziua este celebrată în întreaga China continentală, în Hong Kong și în Macao, printr-o varietate de festivități organizate de guvern, inclusiv focuri de artificii și concerte, precum și evenimente sportive și culturale. Spațiile publice, precum Piața Tiananmen din Beijing, sunt decorate într-o tematică festivă. Portrete ale unor lideri venerați, precum Mao Zedong, sunt expuse în spații publice.[26] Sărbătoarea este celebrată și de numeroși chinezi din străinătate.[27]
Ceremonia depunerii coroanelor la Monumentul Eroilor Poporului
[modificare | modificare sursă]În perioada 2004–2013, în anii în care nu aveau loc parade, de Ziua Națională se desfășura în Piața Tiananmen o ceremonie națională de depunere a coroanelor, după ceremonia de arborare a drapelului.[28] Ceremonia era centrată pe Monumentul Eroilor Poporului, construit în 1958 în memoria milioanelor de chinezi care au murit în timpul îndelungatului proces de luptă națională.[29] Începând din 2014, astfel de ceremonii se desfășoară cu ocazia unei noi sărbători, Ziua Eroilor, stabilită în ajunul Zilei Naționale, la 30 septembrie, și sunt prezidate de liderul suprem și de alți lideri ai partidului și ai statului.[30]
Ceremonia națională de arborare a drapelului
[modificare | modificare sursă]De mulți ani, o ceremonie de arborare a drapelului are loc dimineața în Piața Tiananmen dacă în acea zi nu este programată nicio paradă.[31] Ceremonia de arborare a drapelului de Ziua Națională, la ora 6:00, este importantă în anii în care nu au loc parade aniversare. Desfășurată în Piața Tiananmen, din 2017 la ceremonie participă Compania Drapelului a Batalionului de Gardă de Onoare al Garnizoanei Beijing, împreună cu Muzica Militară a Armatei Populare de Eliberare. Până în 2016, unitățile Poliției Armate Populare din Beijing asigurau efectivele pentru unitatea ceremonială de gardă a drapelului. Ceremonia este deschisă publicului și turiștilor și este transmisă pe scară largă la televiziune și online, pentru telespectatorii din țară și din străinătate. La finalul ceremoniei sunt eliberați porumbei și baloane colorate.[32][33]
Parada națională civil-militară
[modificare | modificare sursă]
Parada civil-militară specială a Armatei Populare de Eliberare, a Poliției Armate Populare și a Miliției, împreună cu reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale, inclusiv ai Tinerilor Pionieri ai Chinei, are loc în anii speciali, în dimineața Zilei Naționale propriu-zise. Din 1984, parada este televizată de China Central Television și, începând din același an, este transmisă în întreaga lume prin intermediul televiziunii prin satelit și prin cablu. Ea reprezintă unul dintre principalele momente ale festivităților naționale de la Beijing. Parada a avut loc anual între 1950 și 1959, după care a fost întreruptă până în 1984.[34] O paradă era planificată pentru 1989, dar a fost anulată în urma represiunii din 4 iunie. Paradele au fost reluate în 1999 și 2009.[35][36]
Parada este supravegheată de liderul suprem, precum și de alți membri ai conducerii de vârf.[37][38]
Galerie
[modificare | modificare sursă]- Ziua Națională în 1950
- Ziua Națională în 1950
- Mao Zedong și Liu Shaoqi salutând mulțimea de Ziua Națională din 1950
- cea de-a 10-a aniversare a Republicii Populare Chineze în 1959
- cea de-a 15-a aniversare a Zilei Naționale a Republicii Populare Chineze în 1964
- Președintele Mao Zedong și președintele Liu Shaoqi la cea de-a 15-a aniversare a Zilei Naționale a Republicii Populare Chineze în 1964
- cea de-a 50-a aniversare a Republicii Populare Chineze în 1999
- Festivitățile Zilei Naționale din 2004 în Piața Tiananmen, Beijing
- Piața Tiananmen, Ziua Națională a RPC din 2006. Plăcuța prezintă textul „Sărbătorim cu căldură cea de-a 57-a aniversare a fondării Republicii Populare Chineze”. Portretul îl reprezintă pe Sun Yat-sen.[39]
- Festivitățile Zilei Naționale din 2008 în Macao
- Festivitățile Zilei Naționale din 2012 în Hong Kong
- Grădină florală dedicată celei de-a 70-a Zile Naționale, pe strada Jianguomennei
- Un KJ-2000 și avioane acrobatice J-10 la festivitățile celei de-a 70-a Zile Naționale
A se vedea și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ 中国古代的"国庆节"是怎么来的-新华网. Xinhuanet. Accesat în .
- ↑ „Flag-raising ceremony held for China's National Day celebration”. Agenția de presă Xinhua. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Westad, Odd (). Decisive Encounters: The Chinese Civil War, 1946–1950
. Stanford University Press. p. 305. ISBN 978-0-8047-4484-3. - ↑ 国务院办公厅关于2019年部分节假日安排的通知 [Notificarea Biroului General al Consiliului de Stat privind stabilirea unor sărbători legale în anul 2019] (în chineză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ 新中国历次大阅兵 [Paradele militare de amploare organizate anterior în Noua Chină]. gov.cn (în chineză). Agenția de presă Xinhua. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ 中华人民共和国大事记-新华网. Xinhuanet. Accesat în .
- ↑ Mass, K. History of Taiwan: Its Challenges, Separation from China, and More. Efalon Acies. Accesat în .
- ↑ „Ziua Națională a Chinei: 1 octombrie, Săptămâna de Aur”. travelchinaguide.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „China says National Day parade 'won't disappoint' in scale or weapons”. South China Morning Post. . Accesat în .
- ↑ 马叙伦与中国民主促进会. 中国各民主党派主要创始人传记丛书 (în chineză). Guangdong People's Publishing House. . p. 136. ISBN 978-7-218-04417-0. Accesat în .
- ↑ 上海鲁迅纪念馆 (). 上海鲁迅研究 (în chineză). Shanghai Academy of Social Sciences Press. p. 49. ISBN 978-7-80745-354-3. Accesat în .
- ↑ Yamada, N.C.F. (). Preferential Education Policies in Multi-ethnic China: National Rhetoric, Local Realities. Education and Society in China. Taylor & Francis. p. 90. ISBN 978-1-000-20695-1. Accesat în .
- ↑ 中国共产党纪念活动史. 国家哲学社会科学成果文库 (în chineză). Social Sciences Literature Press. . p. 342. ISBN 978-7-5201-1292-5. Accesat în .
- ↑ 中国节日. 人文中国书系 (în chineză). China Intercontinental Press. . p. 65. ISBN 978-7-5085-0807-8. Accesat în .
- ↑ 国务院法制办公室 (). 法律法规全书 (în chineză). China Legal Publishing House. p. 1-PA69. ISBN 978-7-80226-018-4. Accesat în .
- ↑ 劳动科学与经济体制 (în chineză). China Labor and Social Security Publishing House. . p. 65. ISBN 978-7-5045-2764-6. Accesat în .
- ↑ China. Guo wu yuan (). 中华人民共和国国务院令, 1949.10-2001.4 (în chineză). China Democracy and Legal System Publishing House. p. 2570. ISBN 978-7-206-03703-0. Accesat în .
- ↑ 亮阵: 共和国大阅兵 (în chineză). Central Literature Publishing House. . p. 86. ISBN 978-7-5073-2746-5. Accesat în .
- ↑ „1949-1999 -- Celebrate the 50th anniversary of the founding of the People's Republic of China”. Chineseposters.net. Accesat în .
- ↑ „People's Republic of China marks 60th anniversary”. CNN. . Accesat în .
- ↑ „China anniversary: Beijing celebrations mark 70 years of Communist rule”. BBC Home. . Accesat în .
- ↑ „China celebrates 70 years of People's Republic – in pictures”. the Guardian. . Accesat în .
- ↑ „China National Day holiday 2018”. South China Morning Post. Accesat în .
- ↑ „Disappointing start to 'golden week' for Hong Kong retailers”. South China Morning Post. . Accesat în .
- ↑ „Golden Week 2022, 2023 and 2024”. PublicHolidays.cn. Accesat în .
- ↑ „China celebrates with elaborate display of power and ideology”. The Irish Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ 海外华侨华人热烈庆祝中国国庆. www.gqb.gov.cn. Accesat în .
- ↑ 2013年国庆党和国家领导人向人民英雄纪念碑敬献花篮. Xinhuanet. Accesat în .
- ↑ 缅怀先烈-北京政法网. www.bj148.org. Accesat în .
- ↑ „First national Martyrs' Day remembers those who sacrificed for China”. South China Morning Post. . Accesat în .
- ↑ „National Day celebrated across China”. Xinhua News Agency. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ 图文20世纪中国史 (în chineză). Guangdong Tourism Press. . p. 1691. ISBN 978-7-80521-977-6. Accesat în .
- ↑ 中国广播电视年鉴 (în chineză). China Radio and Television Publishing. . p. 319. Accesat în .
- ↑ Zhou, Xun (). Ware, Gemma, ed. „The history of the People's Republic of China – through 70 years of mass parades”. doi:10.64628/AB.ejtvnq7vh. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ 1960年至1983年为什么没有国庆阅兵. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Hung, Chang-tai (). „Mao's Parades: State Spectacles in China in the 1950s” (PDF). The China Quarterly. 190 (190): 411–431. doi:10.1017/S0305741007001269. JSTOR 20192777. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Hwang, Yih-Jye; Schneider, Florian (). „Performance, Meaning, and Ideology in the Making of Legitimacy: The Celebrations of the People's Republic of China's Sixty-Year Anniversary”. China Review. 11 (1): 9, 27–55. ISSN 1680-2012. JSTOR 23462196. Accesat în .
The head of the PRC commonly holds all top three positions in China's political system: state president, general secretary of the CCP, and commander-in-chief (i.e. chairman of the Central Military Commission).
- ↑ William C. McCahill Jr. (). „Xi Jinping's Big Seven-O The Apogee of His Reign?”. National Bureau of Asian Research.
On Tuesday, October 1, Communist party general secretary Xi Jinping presided over the People's Republic of China's 70th anniversary celebration.
- ↑ Fu, Ying (). „China at 60: Nostalgia and progress”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
