Sari la conținut

Wilhelm von Humboldt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wilhelm von Humboldt
Wilhelm von Humboldt
Wilhelm von Humboldt, portret de Thomas Lawrence
Date personale
Nume la naștereFriedrich Wilhelm Christian Karl Ferdinand von Humboldt Modificați la Wikidata
Născut22 iunie 1767(1767-06-22)
Potsdam, Regatul Prusiei
Decedat (67 de ani)
Tegel, Provincia Brandenburg, Regatul Prusiei
ÎnmormântatSchloss Tegel[*][[Schloss Tegel (country house in Germany)|​]]
Grabstätte der Familie Humboldt[*][[Grabstätte der Familie Humboldt (grave in Tegel Palace Park, Berlin, Germany)|​]][1] Modificați la Wikidata
PărințiAlexander Georg von Humboldt
Marie-Elisabeth von Humboldt, născută Colomb
Frați și suroriAlexander von Humboldt
Căsătorit cuCaroline von Dacheröden (căs. 1791–1829)
Copii8
Cetățenieprusacă
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist, filosof, reformator al educației, diplomat și om de stat
Locul desfășurării activitățiiFrankfurt (Oder)
Göttingen[2]
Norderney[2] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză
latină
greacă veche
germană[3][4] Modificați la Wikidata
Activitate
Educațiedrept, filologie, istorie și filosofie
Alma materUniversitatea din Frankfurt pe Oder
Universitatea Georg-August din Göttingen
OrganizațieUniversitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Vulturului Negru[*]​
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]​
Ordinul Dannebrog  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Wilhelm von Humboldt (n. 22 iunie 1767, Potsdam – d. 8 aprilie 1835, Tegel) a fost un lingvist, filosof, diplomat, reformator al educației și om de stat prusac. Opera lui cuprinde filosofia politică, antropologia, estetica, teoria istoriei și a traducerii, filosofia limbajului și cercetarea comparativă a limbilor.[5][6]

În administrația prusacă, Humboldt a condus în 1809–1810 Secția Cultelor și Instrucțiunii Publice din Ministerul de Interne și a avut un rol central în reorganizarea învățământului și în întemeierea Universității din Berlin, deschisă în 1810. În scrierile sale despre școală și universitate, educația generală era orientată spre formarea autonomă a persoanei, iar știința era concepută ca activitate niciodată încheiată, în care profesorii și studenții participă la cercetarea problemelor deschise.[7][8][9][10]

În lingvistică, Humboldt a unit reflecția filosofică asupra limbajului cu studiul empiric al bascei, al limbilor indigene din Americi, al sanscritei, chinezei și limbilor austronesiene. Pentru el, limba nu era un inventar static de cuvinte și reguli, ci o activitate care se realizează în vorbire și participă la articularea gândirii. Ideile sale despre limbaj ca energeia și despre diferențele dintre limbi ca diferențe de reprezentare a lumii au fost reluate ulterior de tradiții lingvistice și filosofice foarte diferite.[11][12][13][14]

A fost fratele mai mare al naturalistului și exploratorului Alexander von Humboldt. Universitatea din Berlin poartă din 1949 numele ambilor frați.[15][16]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Familie, copilărie și educație

[modificare | modificare sursă]

Wilhelm s-a născut la Potsdam în familia maiorului și șambelanului prusac Alexander Georg von Humboldt și a Mariei-Elisabeth, născută Colomb. Prin ramura maternă avea ascendență hughenotă franceză. A crescut în principal la Berlin și pe domeniul familiei de la Tegel, împreună cu fratele său mai mic, Alexander. Tatăl a murit în 1779, iar mama a continuat educația celor doi fii cu ajutorul unor profesori particulari legați de mediul Iluminismului berlinez.[5][17]

Printre educatorii lui s-au numărat pedagogul Joachim Heinrich Campe și Gottlob Johann Christian Kunth. Ernst Ferdinand Klein, Christian Wilhelm von Dohm și Johann Jakob Engel i-au predat drept, economie politică, istorie, filosofie și literatură. Engel l-a familiarizat cu filosofia modernă și cu reflecțiile europene despre logică, estetică, metafizică și limbaj. În adolescență, frații Humboldt au frecventat salonul lui Markus și Henriette Herz, unul dintre centrele vieții intelectuale berlineze.[17][18]

În 1787 a început studii de drept la Universitatea din Frankfurt pe Oder, iar în 1788 s-a transferat la Universitatea Georg-August din Göttingen. Acolo a audiat filologie clasică la Christian Gottlob Heyne, științe ale naturii la Georg Christoph Lichtenberg și cursuri de istorie și drept. În același mediu i-a cunoscut pe August Wilhelm Schlegel, Georg Forster și Friedrich Heinrich Jacobi și a aprofundat filosofia lui Kant.[17][18]

În august 1789, la puțin timp după izbucnirea Revoluției Franceze, a călătorit cu Campe la Paris, apoi în Renania și Elveția, consemnându-și observațiile într-un jurnal. După examenele juridice a intrat în serviciul civil prusac în ianuarie 1790, dar a găsit activitatea administrativă restrictivă și a cerut concediu în mai 1791.[17]

Căsătoria, Jena și scrierile timpurii

[modificare | modificare sursă]
Friedrich Schiller, Wilhelm și Alexander von Humboldt și Johann Wolfgang von Goethe la Jena, într-o gravură realizată în jurul anului 1797.

La 29 iunie 1791 s-a căsătorit la Erfurt cu Caroline von Dacheröden. Sursele biografice concordă că au avut opt copii — patru fii și patru fiice —, deși o cronologie muzeală mai veche indică eronat numai șase. Corespondența dintre Wilhelm și Caroline a fost publicată ulterior în șapte volume.[19][15][20]

În anii următori, Humboldt a locuit pe domeniile familiei soției și, din 1794, la Jena. Acolo a stabilit legături durabile cu Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, a colaborat critic la unele dintre proiectele lor literare și a intrat în contact cu Johann Gottlieb Fichte și cu Friedrich și August Wilhelm Schlegel.[20]

Între 1791 și 1792 a redactat Ideen zu einem Versuch, die Grenzen der Wirksamkeit des Staats zu bestimmen („Idei pentru o încercare de a determina limitele acțiunii statului”). Câteva fragmente au apărut în reviste, dar manuscrisul integral, considerat prea radical pentru climatul politic al epocii, a fost publicat postum în 1851.[20]

[21]În perioada de la Jena a publicat eseuri despre diferența dintre sexe și despre forma masculină și feminină, întemeiate pe filosofia naturii a epocii. Studiul anatomiei comparate, desfășurat împreună cu Alexander von Humboldt și Goethe, a contribuit la elaborarea proiectului Plan einer vergleichenden Anthropologie, în care urmărea o metodă de comparare a caracterelor individuale și naționale.[20][22]

Paris, Spania și cercetările basce

[modificare | modificare sursă]

Între sfârșitul anului 1797 și vara anului 1801, familia Humboldt a locuit în principal la Paris. Wilhelm a frecventat cercuri politice și intelectuale, a urmărit teatrul și viața culturală franceză și a intrat în contact cu Emmanuel Joseph Sieyès, Madame de Staël, Pierre Cabanis și alți reprezentanți ai perioadei Directoratului. Jurnalele sale pariziene conțin observații despre societate, literatură, filosofie și politică.[23]

În 1799 a publicat Ästhetische Versuche. Erster Teil: Über Goethes Hermann und Dorothea, în care a analizat imaginația artistică, forma operei și relația dintre autor, text și public. Studiul a fost unul dintre cele mai ample rezultate ale preocupărilor sale estetice din anii 1790.[23]

Șederea pariziană a fost întreruptă de două călătorii în Spania, în 1799–1800 și în 1801. În a doua călătorie, Humboldt a cercetat îndeaproape limba, istoria și organizarea socială a comunităților basce. A consultat manuscrise și gramatici, a discutat cu vorbitori și a colectat date istorice, etnografice și statistice; această combinare a filologiei cu observația directă a fost descrisă drept o formă timpurie de cercetare lingvistică de teren.[23][24]

Cercetarea bascei a reprezentat un punct de cotitură în proiectul său intelectual. În loc să propună imediat o nouă genealogie a limbii, Humboldt a recurs la documente, informatori nativi, statistici și informații istorice, etnologice și sociale. Studiile basce au coincis cu formularea concepției sale potrivit căreia limba nu este doar un sistem de reprezentare a unor idei deja formate.[24]

Roma, traducerea și limbile americane

[modificare | modificare sursă]

Din 1803 până la sfârșitul anului 1808, Humboldt a fost trimis al Prusiei pe lângă Sfântul Scaun, la Roma. Funcția diplomatică i-a permis să continue studiul antichității, traducerea și cercetarea lingvistică. A tradus ode de Pindar și tragedia Agamemnon de Eschil, iar locuința familiei a devenit un loc de întâlnire pentru artiști și savanți europeni.[25]

Introducerea la traducerea lui Agamemnon conține o expunere concentrată a teoriei sale despre traducere. Potrivit sintezei din Stanford Encyclopedia of Philosophy, Humboldt a formulat aici o abordare nouă, ale cărei concepte au fost reluate în teoriile moderne și contemporane ale traducerii.[25]

La Roma, Humboldt a început să studieze sistematic limbile indigene din Americi. Alexander i-a procurat gramatici și vocabulare din călătoria americană, iar eruditul iezuit Lorenzo Hervás y Panduro i-a permis să consulte și să copieze o parte a colecției sale de materiale misionare. Aceste documente au devenit baza proiectelor sale despre limbile din America de Nord, Centrală și de Sud.[25]

Reforma educației prusace

[modificare | modificare sursă]

După înfrângerea Prusiei de către Napoleon și declanșarea reformelor administrative, Humboldt a revenit în Germania. În 1809 a preluat conducerea secției pentru culte și instrucțiune publică din Ministerul de Interne. În scurtul mandat din 1809–1810 a intervenit în organizarea învățământului elementar, secundar și universitar.[7][8]

În planurile școlare redactate pentru Königsberg și Lituania, Humboldt a separat educația generală de instruirea profesională. Educația generală trebuia să dezvolte capacitățile intelectuale, imaginative și morale ale persoanei, în timp ce formarea specializată oferea competențe pentru o ocupație precisă. El a conceput un sistem articulat în trei trepte — elementară, secundară și universitară — și a respins ideea că statutul social ar trebui să determine de la început tipuri radical diferite de formare.[9]

În raportul secției către rege din decembrie 1809, educația generală era prezentată ca fundament comun al profesiilor și al cetățeniei. Școala elementară trebuia să formeze claritatea percepției și a exprimării, școala secundară să dezvolte independența intelectuală, iar universitatea să introducă studentul în cercetarea științifică autonomă.[26]

Planurile școlare acordau educației generale o bază comună în limbă, matematică, istorie, filosofie și formare estetică. Greaca era prezentată ca un posibil instrument de formare intelectuală, nu ca o pregătire profesională obligatorie pentru orice elev; textul admite explicit că alegerea materiilor trebuie adaptată fără a pierde scopul general al educației.[9][26]

Piesa centrală a reformei a fost pregătirea Universității din Berlin, deschisă în 1810. Humboldt a supravegheat planificarea instituției, iar proiectul a legat organizarea universității de libertatea academică și de activitatea de cercetare.[8][10]

În memorandumul despre organizarea instituțiilor științifice superioare din Berlin, Humboldt afirma că știința trebuie tratată ca o problemă niciodată complet rezolvată. Spre deosebire de școală, universitatea nu transmite numai rezultate stabilite, ci îi introduce pe studenți în procesul cercetării. Profesorul și studentul nu sunt legați doar unul de altul, ci de activitatea comună orientată spre cunoaștere.[10]

Humboldt nu a proiectat o universitate complet separată de stat. Memorandumul din 1810 îi atribuie statului obligația de a asigura formele și mijloacele materiale ale cercetării, dar îl avertizează că intervenția în activitatea științifică poate deveni o piedică. Istoria instituțională actuală a Universității Humboldt subliniază că imaginea unui „model humboldtian” complet constituit în 1810 este în parte o construcție retrospectivă.[27][16]

Diplomație și politica europeană

[modificare | modificare sursă]

După plecarea din administrația educației, Humboldt a fost trimis diplomatic la Viena. În contextul războaielor napoleoniene, a contribuit la negocierile care au apropiat Austria de coaliția împotriva lui Napoleon și a reprezentat Prusia la negocierile de pace de la Paris și la Congresul de la Viena.[28][7]

În negocierile de după războaiele napoleoniene a susținut o organizare juridică a Confederației Germane și garanții ale drepturilor civile. A intervenit și pentru menținerea unor drepturi acordate evreilor în teritoriile germane în perioada napoleoniană. Proiectele lui constituționale nu au fost adoptate în forma dorită, dar îl situează între reprezentanții liberalismului constituțional prusac timpuriu.[7][29]

După Congresul de la Viena a reprezentat Prusia în Dieta Confederației Germane de la Frankfurt. În 1817–1818 a fost ambasador la Londra; în paralel cu activitatea diplomatică a studiat sanscrita și a participat la operațiuni financiare legate de refacerea economiei prusace după războaie.[7][28]

Conflictul constituțional și retragerea politică

[modificare | modificare sursă]

[30]În 1819, Humboldt a revenit în guvern pentru a lucra la reorganizarea constituțională a Prusiei. Proiectul său urmărea limitarea arbitrarului administrativ, instituirea reprezentării politice și definirea unor drepturi cetățenești într-o monarhie constituțională.[7][29]

În același an, Decretele de la Karlsbad au introdus cenzura, supravegherea universităților și măsuri represive împotriva mișcărilor liberale și naționale. Humboldt s-a opus aplicării lor și a intrat în conflict cu orientarea curții și a guvernului. La 31 decembrie 1819 a fost îndepărtat din toate funcțiile, dată care marchează sfârșitul carierei sale politice active.[31][28]

Îndepărtarea din funcție a încheiat cariera politică activă a lui Humboldt. După 1819 s-a concentrat în principal asupra cercetării, cu excepția unor responsabilități culturale și a unor călătorii ulterioare.[7]

Ultimii ani la Tegel

[modificare | modificare sursă]
Humboldt în cabinetul său de lucru de la Castelul Tegel, reprezentare postumă.

După retragerea politică, Humboldt a locuit în principal la Castelul Tegel, remodelat de Karl Friedrich Schinkel. Și-a concentrat activitatea asupra lingvisticii generale și comparate, asupra filosofiei limbajului, istoriei și editării corespondenței cu Schiller.[7][32]

[33]În 1820 a prezentat Academiei din Berlin programul Über das vergleichende Sprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung. [34]În anii următori a redactat comunicări despre formele gramaticale, scriere, limba chineză, dual, limbile din Mările Sudului, Bhagavad-Gita și teoria istoriei.[13][35]

Cercetările se bazau pe o rețea internațională de corespondenți. Humboldt a schimbat informații și manuscrise cu Franz Bopp, August Wilhelm Schlegel, Jean-François Champollion, Jean-Pierre Abel-Rémusat, Peter Stephen Du Ponceau, John Pickering și numeroși alți savanți. Ediția digitală a corespondenței lingvistice documentează sute de scrisori, peste două sute de limbi și o infrastructură transnațională a cercetării.[36][11][37]

După moartea Carolinei, în 1829, Humboldt a continuat lucrul la studiul limbii kawi și la introducerea teoretică despre diversitatea structurilor lingvistice. A murit la Tegel la 8 aprilie 1835.[38][5]

Gândire și operă

[modificare | modificare sursă]

Bildung, individualitate și antropologie

[modificare | modificare sursă]

Noțiunea de Bildung desemnează la Humboldt formarea capacităților persoanei, nu simpla acumulare de informații sau deprinderi profesionale. Planul școlar din 1809 afirmă că educația generală trebuie să dezvolte omul însuși, în timp ce educația specializată oferă aptitudini aplicabile.[9][22]

Libertatea și varietatea situațiilor sunt, în scrierile sale politice și educaționale, condiții ale dezvoltării individuale. Scopul declarat al formării este dezvoltarea cât mai armonioasă a puterilor persoanei, nu adaptarea ei la un singur rol administrativ sau profesional.[39][9]

Proiectul antropologiei comparate a precedat lingvistica sa generală.[40] La Jena, Humboldt a legat studiul caracterului individual și național de anatomia comparată, iar mai târziu a transferat problema unității și diversității către descrierea limbilor istorice.[20][22][13]

Filosofia politică

[modificare | modificare sursă]

[41]În Ideen zu einem Versuch, die Grenzen der Wirksamkeit des Staats zu bestimmen, Humboldt examinează limitele intervenției statului pornind de la dezvoltarea liberă a individului. El critică acțiunea statului atunci când măsurile de bunăstare și tutela administrativă împiedică exercitarea și dezvoltarea propriilor capacități.[39]

Textul opune uniformizării administrative inițiativa individuală și asocierea socială. Această poziție nu a împiedicat însă activitatea ulterioară a lui Humboldt ca reformator: în documentele din 1809–1810, statul are sarcina de a crea condițiile instituționale pentru educație și cercetare, fără a prescrie conținutul activității științifice.[39][27]

Între scrierea politică din tinerețe și memorandumul universitar există astfel o diferență de accent: prima limitează domeniul legitim al statului, iar al doilea admite finanțarea și organizarea publică, dar cere reținere față de cercetare. Articolul nu tratează această diferență drept o schimbare doctrinară demonstrată, ci o prezintă ca tensiune între două texte și două contexte distincte.[39][27]

Lucrarea a circulat mai intens în spațiul britanic după publicarea ei integrală. John Stuart Mill a folosit un pasaj din Humboldt drept motto pentru On Liberty și l-a invocat în capitolul despre individualitate. Această recepție a contribuit la includerea lui Humboldt în istoria liberalismului clasic.[20]

Teoria educației și universității

[modificare | modificare sursă]

Humboldt distinge între educația generală și instruirea specializată. Prima formează capacitatea de judecată și autonomia persoanei; a doua oferă cunoștințele și deprinderile cerute de o profesie. Specializarea nu este respinsă, dar trebuie să se sprijine pe o formare suficient de largă pentru ca persoana să nu fie redusă la o funcție economică sau administrativă.[9]

Sistemul școlar trebuia să păstreze continuitatea între nivelul elementar, cel secundar și universitate. La nivel elementar se formează claritatea reprezentărilor, a limbajului și a calculului; școala secundară dezvoltă capacitatea de a lucra independent cu forme complexe ale cunoașterii; universitatea presupune participarea la știință ca proces de cercetare.[26]

În concepția despre universitate, profesorul nu este numai transmițătorul unor rezultate, iar studentul nu este un receptor pasiv. Amândoi sunt orientați către obiectul cercetării. Libertatea academică, cooperarea neforțată și timpul necesar concentrării intelectuale sunt condiții ale vieții științifice.[10]

Formula „unității dintre cercetare și predare” rezumă o parte a acestui proiect, dar nu trebuie tratată ca un slogan fix creat și aplicat integral în 1810. Universitatea din Berlin a rezultat din negocieri, compromisuri și contribuții colective, iar caracteristicile atribuite ulterior „modelului humboldtian” s-au format în perioade diferite.[16][27]

Filosofia limbajului

[modificare | modificare sursă]

Limbajul ca activitate

[modificare | modificare sursă]

Cea mai cunoscută distincție humboldtiană opune limbajul ca produs (ergon) limbajului ca activitate (energeia). Limba este reală în actele de vorbire;[42] gramatica, dicționarul și textele consemnează rezultate ale acestei activități, dar nu epuizează procesul viu al producerii discursului.[12][43]

Limbajul nu este, în această perspectivă, un mecanism care aplică etichete unor gânduri complet formate în prealabil. Humboldt îl numește „organ formator al gândirii”[44]: vorbirea articulează sunetul și conținutul, iar conceptele dobândesc determinare prin activitatea lingvistică.[13][45]

Limbaj, gândire și comunicare

[modificare | modificare sursă]

[46]Humboldt respinge concepția semnului ca obiect exterior și convențional atașat unei idei deja constituite. În analiza sa, actul vorbirii unește ordinea sunetelor articulate cu ordinea reprezentărilor, iar limbile istorice participă la formarea și transmiterea ideilor.[45][43]

Comunicarea este în mod necesar intersubiectivă.[47] Înțelegerea presupune o bază comună, dar se verifică și se corectează numai în dialog; un concept dobândește claritate atunci când este reflectat de intelectul altei persoane.[48]

Dimensiunea comunicativă a operei a fost reluată selectiv în filosofia secolului al XX-lea. Stanford Encyclopedia of Philosophy discută receptarea lui Humboldt la Ernst Cassirer, Martin Heidegger, Hans-Georg Gadamer și Jürgen Habermas și avertizează că fiecare tradiție a privilegiat numai anumite componente ale proiectului său.[14][48]

Forma lingvistică

[modificare | modificare sursă]

Pentru Humboldt, forma lingvistică nu este o configurație materială fixă[49], ci regula sau procedeul prin care limba generează discurs. Structura unei limbi trebuie cercetată prin operațiile sale de formare, nu dedusă numai din inventarul formelor gramaticale deja produse.[12]

Această concepție explică de ce diferențele dintre limbi nu sunt reduse la diferențe între sunete sau etichete. Vocabularul și gramatica participă la modurile distincte în care vorbitorii articulează și ordonează experiența.[13][12]

Weltansicht și relativitatea lingvistică

[modificare | modificare sursă]

Humboldt descrie diferențele dintre limbi drept diferențe de reprezentare a lumii (Verschiedenheit der Weltansichten)[50]. Termenul desemnează faptul că fiecare limbă istorică realizează în mod particular capacitatea umană generală a limbajului.[13][43]

Această teză nu trebuie transformată într-un determinism lingvistic strict. Humboldt admite structuri mentale universale și caută elemente comparabile între limbi, dar respinge gramaticile universale construite exclusiv după categoriile latinei sau francezei.[51][43]

În secolul al XX-lea, Humboldt a fost invocat atât în discuțiile despre relativitatea lingvistică, cât și de Noam Chomsky în legătură cu creativitatea limbajului. Cercetarea actuală avertizează că niciuna dintre aceste aproprieri nu reprezintă singură întregul său proiect, care combină filosofia limbajului cu studiul istoric și empiric al limbilor.[6][14][43]

Scrierea

[modificare | modificare sursă]

[52]Humboldt a analizat sistemele de scriere ca parte a structurii și istoriei limbajului. În concepția sa, scrierea este o întrupare materială a principiului formator al unei limbi, nu simpla oglindire a vorbirii; dezvoltarea limbii și cea a scrierii sunt interdependente.[53]

Lingvistica generală și comparată

[modificare | modificare sursă]

Programul comparativ

[modificare | modificare sursă]

În discursul academic din iunie 1820, Humboldt a formulat programul unei lingvistici generale și comparate. Studiul empiric al limbilor trebuia să ofere material pentru întrebările filosofice despre natura limbajului, iar conceptele generale trebuiau la rândul lor să orienteze comparația.[13]

Pentru comparație, Humboldt a adaptat noțiunea de „tip” pe care o folosise anterior în antropologia comparată. Limbile nu erau pentru el specii fixe, ci individualități istorice;[54] cercetarea trebuia să identifice atât elementele generale ale limbajului, cât și forma particulară a fiecărei limbi.[43]

Limba bască

[modificare | modificare sursă]

Studiile basce au fost primul mare laborator al metodei sale comparative. Humboldt a analizat documente, vorbitori, date istorice și informații etnologice, încercând să descrie limba înainte de a decide problema originii și a afilierii ei.[24]

Humboldt a folosit basca și toponimia pentru cercetări despre populațiile vechi ale Peninsulei Iberice. Valoarea istorică a acestor studii constă mai ales în orientarea descriptivă și în combinarea datelor lingvistice cu documentarea istorică și etnografică; articolul nu prezintă ipotezele sale despre iberi drept concluzii actuale ale lingvisticii.[24][32]

Limbile indigene din Americi

[modificare | modificare sursă]

[55]Humboldt a cercetat numeroase limbi indigene din America de Sud, Centrală și de Nord. Materialele proveneau din călătoria lui Alexander, din colecția lui Lorenzo Hervás, din manuscrise misionare și din corespondența cu savanți americani; într-un studiu fonologic a comparat peste douăsprezece limbi sud- și central-americane.[25][48]

Corespondența cu Peter Stephen Du Ponceau și John Pickering a legat proiectul său de începuturile lingvisticii americane instituționalizate. Ediția digitală a corespondenței arată amploarea rețelei: sute de scrisori și un registru care cuprinde peste două sute de limbi.[36][37]

Sanscrita, chineza și limbile asiatice

[modificare | modificare sursă]

Humboldt a studiat sanscrita și a întreținut un schimb științific cu Franz Bopp. Comunicările sale academice includ două texte din 1826 despre Bhagavad-Gita, iar cercetarea sanscritei a făcut parte din programul său comparativ mai larg.[36][35]

A studiat și chineza și a corespondat cu Jean-Pierre Abel-Rémusat. Comunicarea Über den grammatischen Bau der chinesischen Sprache din 1826 face parte din seria de rapoarte prin care își prezenta Academiei din Berlin progresul cercetărilor.[36][35]

Kawi și limbile austronesiene

[modificare | modificare sursă]

Principalul proiect al ultimilor ani a fost Über die Kawi-Sprache auf der Insel Java, conceput ca studiu al limbii kawi în contextul grupului austronezian al Pacificului. Humboldt a încheiat introducerea și prima carte, nu întreaga lucrare.[38]

În sinteza SEP, cercetările sale au demonstrat în mod concludent existența grupului de limbi numit astăzi austronesian. Leonard Bloomfield a apreciat ulterior că volumul al doilea al operei a întemeiat gramatica comparată a familiei malaio-polineziene.[36][38]

Primul volum a apărut în 1836, iar celelalte două în 1838 și 1839. Alexander von Humboldt a redactat prefața, iar Johann Karl Eduard Buschmann a revizuit manuscrisul și a pregătit publicarea. Forma „Boschmann”, întâlnită în vechea versiune românească, este greșită.[38][56]

Introducerea, publicată separat sub titlul Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und seinen Einfluss auf die geistige Entwickelung des Menschengeschlechts, a devenit textul central al receptării lui Humboldt în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Ediția separată a fost scurtată și adaptată, ceea ce a favorizat lectura ei ca tratat autonom, desprins de proiectul empiric despre kawi.[38]

Estetica, traducerea și teoria istoriei

[modificare | modificare sursă]

[57]În studiul despre Hermann und Dorothea, Humboldt a înlocuit o concepție mimetică a artei cu analiza procesului de producție estetică și a regulilor care devin vizibile în opera poetului. Scrierile sale estetice sunt strâns legate de colaborarea cu Goethe și Schiller.[58][20]

Teoria traducerii este formulată mai ales în introducerea la versiunea germană a lui Agamemnon. Sursa de sinteză consultată o descrie drept o abordare nouă, reluată ulterior în teoriile moderne și contemporane ale traducerii.[25]

[59]În discursul Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers, Humboldt tratează problemele scrierii istoriei și natura înțelegerii istorice. El diferențiază înțelegerea de simpla deducție și o leagă de întâlnirea dintre capacitatea cercetătorului și obiectul cercetat; textul a devenit important pentru hermeneutica științelor umane.[60][32]

Receptare și moștenire

[modificare | modificare sursă]

Lingvistică și filosofie

[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Humboldt, cercetarea lingvistică academică s-a concentrat în mare măsură asupra limbilor indo-europene, iar o parte importantă a manuscriselor sale empirice a rămas mult timp necatalogată sau nepublicată. Separarea scrierilor filosofice de materialele descriptive a favorizat o receptare parțială a operei.[14][38]

În secolul al XX-lea, Humboldt a fost reluat de tradiții diferite, între care filosofia formelor simbolice, hermeneutica, lingvistica antropologică, relativitatea lingvistică și gramatica generativă. Aceste interpretări au selectat componente diferite ale operei și au produs uneori imagini incompatibile între ele.[6][14]

Edițiile istorico-critice și proiectele digitale recente încearcă să reunească filosofia limbajului cu cercetările concrete și cu rețeaua sa științifică. Proiectul BBAW consacrat corespondenței documentează 899 de scrisori, 1.811 persoane și 211 limbi în registrele ediției.[11][37]

Moștenirea educațională

[modificare | modificare sursă]

Numele lui Humboldt a devenit un simbol al universității de cercetare, al libertății academice și al legăturii dintre cercetare și predare. Istoria oficială a Universității Humboldt arată însă că această imagine a fost amplificată în secolul al XX-lea și că instituția din 1810 nu trebuie confundată cu un model complet și neschimbat.[16]

Monumentul lui Wilhelm von Humboldt din fața clădirii principale a Universității Humboldt din Berlin.

Universitatea din Berlin era finanțată și organizată de stat, iar Humboldt îi atribuia statului inclusiv un rol în numirea profesorilor. În același timp, memorandumul său cerea libertate, cooperare neforțată și intervenție administrativă cât mai reținută în conținutul cercetării.[27][16]

Afilieri academice și comemorare

[modificare | modificare sursă]

În 1825, Humboldt a fost ales asociat străin al Académie des inscriptions et belles-lettres. Lista oficială a academiei folosește abrevierea „AE”, explicată pe aceeași pagină drept associé étranger.[61]

Universitatea din Berlin a purtat din 1828 numele Friedrich-Wilhelms-Universität, iar în 1949 a primit numele Humboldt-Universität zu Berlin, în onoarea fraților Wilhelm și Alexander von Humboldt. Monumentul lui Wilhelm din fața clădirii principale, realizat de Paul Otto, datează din 1883.[16][11]

Opere selectate

[modificare | modificare sursă]

Lista cuprinde lucrări și comunicări a căror cronologie poate fi verificată în bibliografia și inventarul operei din Stanford Encyclopedia of Philosophy și în edițiile academice indicate mai jos.[35]

  • Sokrates und Platon über die Gottheit (1787)
  • Über Religion (1789)
  • Ideen über Staatsverfassung, durch die neue französische Konstitution veranlasst (1791)
  • Ideen zu einem Versuch, die Grenzen der Wirksamkeit des Staats zu bestimmen (redactată în 1791–1792; publicată integral în 1851)
  • Über den Geschlechtsunterschied und dessen Einfluss auf die organische Natur (1794)
  • Über männliche und weibliche Form (1795)
  • Plan einer vergleichenden Anthropologie (1795)
  • Über Denken und Sprechen (1795)
  • Das achtzehnte Jahrhundert (1797)
  • Ästhetische Versuche. Erster Teil: Über Goethes Hermann und Dorothea (1799)
  • traducerea lui Eschil, Agamemnon, cu introducere despre traducere (1816)
  • Berichtigungen und Zusätze zum ersten Abschnitte des zweiten Bandes des Mithridates über die kantabrische oder baskische Sprache (1817)
  • Über das vergleichende Sprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung (1820)
  • Prüfung der Untersuchungen über die Urbewohner Hispaniens vermittelst der vaskischen Sprache (1821)
  • Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers (1821)
  • Über das Entstehen der grammatischen Formen und ihren Einfluss auf die Ideenentwicklung (1822)
  • Über die Buchstabenschrift und ihren Zusammenhang mit dem Sprachbau (1824)
  • Über den grammatischen Bau der chinesischen Sprache (1826)
  • două comunicări despre Bhagavad-Gita (1826)
  • Über den Dualis (1827)
  • Über die Sprachen der Südseeinseln (1828)
  • Über Schiller und den Gang seiner Geistesentwicklung (1830)
  • Über die Kawi-Sprache auf der Insel Java, 3 volume (1836–1839, postum)
  • Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwickelung des Menschengeschlechts (1836, postum, ca introducere la primul volum despre kawi)

Ediții, traduceri și resurse textuale

[modificare | modificare sursă]
  • Humboldt, Wilhelm von (). Albert Leitzmann, ed. Gesammelte Schriften (în germană). 17. Berlin: Behr. 
  • Humboldt, Wilhelm von (). Andreas Flitner; Klaus Giel, ed. Werke in fünf Bänden (în germană). Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft. 
  • Humboldt, Wilhelm von (). Jürgen Trabant și colaboratorii, ed. Schriften zur Sprachwissenschaft. Werke. Historisch-kritische Ausgabe (în germană). Paderborn: Ferdinand Schöningh. 
  • Humboldt, Wilhelm von (). Michael Losonsky, ed. On Language: On the Diversity of Human Language Construction and its Influence on the Mental Development of the Human Species (în engleză). Tradus de Peter Heath. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-66772-2. 
  • Humboldt, Wilhelm von (). Diversitatea structurală a limbilor și influența ei asupra umanității. Tradus de Eugen Munteanu. București: Humanitas. 
  • Ediția istorico-critică online a corespondenței lingvistice, Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften
  • Sämtliche Schriften digital, Universitatea din Berna

Bibliografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Surse și ediții primare

[modificare | modificare sursă]
  • Humboldt, Wilhelm von (). Albert Leitzmann și colaboratorii, ed. Gesammelte Schriften (în germană). 17. Berlin: Behr. 
  • Humboldt, Wilhelm von (). Andreas Flitner; Klaus Giel, ed. Werke in fünf Bänden (în germană). Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft. 
  • Humboldt, Wilhelm von (). Michael Losonsky, ed. On Language: On the Diversity of Human Language Construction and its Influence on the Mental Development of the Human Species. Cambridge Texts in the History of Philosophy (în engleză). Tradus de Peter Heath. Cambridge: Cambridge University Press. 
  • Wilhelm von Humboldt. „The Königsberg and the Lithuanian School Plan (1809)”. German History Intersections (în engleză). Accesat în . 
  • Wilhelm von Humboldt. „On the Internal and External Organization of the Higher Scientific Institutions in Berlin (1810)”. German History in Documents and Images (în engleză). Accesat în . 

Lucrări de referință și ediții academice digitale

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Grabstätte der Familie Humboldt – Bildhauerei in Berlin” (în germană). Wikidata Q111792585. Accesat în .
  2. 1 2 „Wilhelm von Humboldt”. Niedersächsische Personen[*]. Wikidata Q64211354. Accesat în .
  3. ↑ Biblioteca Națională a Franței. „Wilhelm von Humboldt” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  4. ↑ „Wilhelm von Humboldt”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  5. 1 2 3 Gerhard Masur; Hans Arens (). „Humboldt, Wilhelm von — Biographie”. Neue Deutsche Biographie (în germană). pp. 43–51. Accesat în .
  6. 1 2 3 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — introducere”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). introducere, par. 1–4. Accesat în .
  7. 1 2 3 4 5 6 7 8 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.5, Public Education and Politics”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.5, „Return to Germany: Public Education and Politics”. Accesat în .
  8. 1 2 3 „Wilhelm von Humboldt 1767–1835 — cronologia anilor 1808–1810”. Lebendiges Museum Online (în germană). Deutsches Historisches Museum. cronologia anilor 1808–1810. Accesat în .
  9. 1 2 3 4 5 6 Wilhelm von Humboldt. „The Königsberg and the Lithuanian School Plan (1809) — general and specialized education”. German History Intersections (în engleză). pp. 188–195. Accesat în . Through general education, the strengths, that is, the human being himself, are to be bolstered, refined, and directed.
  10. 1 2 3 4 Wilhelm von Humboldt. „On the Internal and External Organization of the Higher Scientific Institutions in Berlin (1810) — science and the teacher–student relation”. German History in Documents and Images (în engleză). pp. 253–265. Accesat în . The former does not exist for the latter, both exist for science.
  11. 1 2 3 4 „Wilhelm von Humboldt: Online-Edition der sprachwissenschaftlichen Korrespondenz” (în germană). Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften. descrierea proiectului și registrele ediției. Accesat în .
  12. 1 2 3 4 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 4, Some Essentials of Humboldt's Understanding of Language”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 4, „Some Essentials of Humboldt’s Understanding of Language”. Accesat în . language in actuality only exists in spoken discourse
  13. 1 2 3 4 5 6 7 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.6, General and Comparative Linguistics”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.6, „Later Writings: General and Comparative Linguistics”. Accesat în .
  14. 1 2 3 4 5 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — introduction and § 1.6, reception history”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). introducere și § 1.6, paragrafele despre receptarea operei. Accesat în .
  15. 1 2 Gerhard Masur; Hans Arens (). „Humboldt, Wilhelm von — Genealogie”. Neue Deutsche Biographie (în germană). pp. 43–51. Accesat în . 4 S, 4 T
  16. 1 2 3 4 5 6 „History — Humboldt model: myth and reality” (în engleză). Humboldt-Universität zu Berlin. secțiunea „Humboldt model: myth and reality” și cronologia instituției. Accesat în . In the 20th century, this foundation was exaggerated to become the "Humboldt model".
  17. 1 2 3 4 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.1, Education and Early Writings”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.1, „Education and Early Writings”. Accesat în .
  18. 1 2 „Wilhelm von Humboldt 1767–1835 — cronologia educației și studiilor”. Lebendiges Museum Online (în germană). Deutsches Historisches Museum. cronologia anilor 1787–1791. Accesat în .
  19. ↑ „Wilhelm von Humboldt 1767–1835 — cronologia anului 1791”. Lebendiges Museum Online (în germană). Deutsches Historisches Museum. cronologia anului 1791. Accesat în .
  20. 1 2 3 4 5 6 7 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.2, Writings and Studies in Jena”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.2, „Writings and Studies in Jena”. Accesat în .
  21. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über den Geschlechtsunterschied; Über männliche und weibliche Form”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 1. Berlin: Behr. pp. 311–369.
  22. 1 2 3 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 3, Anthropology, Political Philosophy and Aesthetics”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 3, „Humboldt’s Approach to Anthropology, Political Philosophy and Aesthetics”. Accesat în .
  23. 1 2 3 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.3, A Linguistic Turn in Paris”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.3, „A Linguistic Turn in Paris”. Accesat în .
  24. 1 2 3 4 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.3, Basque investigations”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.3, paragrafele despre cercetările basce. Accesat în .
  25. 1 2 3 4 5 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.4, Rome: Antiquity and the Languages of the New World”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.4, „Rome: the World of Antiquity and the Languages of the New World”. Accesat în .
  26. 1 2 3 Wilhelm von Humboldt. „The Königsberg and the Lithuanian School Plan (1809) — natural stages of education”. German History Intersections (în engleză). pp. 188–195. Accesat în .
  27. 1 2 3 4 5 Wilhelm von Humboldt. „On the Internal and External Organization of the Higher Scientific Institutions in Berlin (1810) — the role of the state”. German History in Documents and Images (în engleză). pp. 253–265. Accesat în .
  28. 1 2 3 „Humboldt, Wilhelm von (1767–1835)” (în engleză). Ibero-Amerikanisches Institut, Stiftung Preußischer Kulturbesitz. descrierea biografică a fondului, par. 1–2. Accesat în . he was dismissed from all of his posts
  29. 1 2 Gerhard Masur; Hans Arens (). „Humboldt, Wilhelm von — proiectul constituțional din 1819”. Neue Deutsche Biographie (în germană). p. 48. Accesat în .
  30. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Denkschrift über die ständische Verfassung Preußens”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 2. Berlin: Behr. pp. 389–455.
  31. ↑ Gerhard Masur; Hans Arens (). „Humboldt, Wilhelm von — demiterea din 1819”. Neue Deutsche Biographie (în germană). p. 48. Accesat în . Am 31.12.1819 wurde H. aus dem Amt entlassen.
  32. 1 2 3 Gerhard Masur; Hans Arens (). „Humboldt, Wilhelm von — anii de la Tegel și opera lingvistică”. Neue Deutsche Biographie (în germană). pp. 48–51. Accesat în .
  33. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über das vergleichende Sprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 4. Berlin: Behr. pp. 1–34.
  34. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Comunicări lingvistice prezentate Academiei din Berlin”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 4–6. Berlin: Behr. vol. 4, pp. 1–56 și 285–313; vol. 5, pp. 107–189 și 309–344; vol. 6, pp. 4–51.
  35. 1 2 3 4 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — bibliography and list of academy addresses”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). bibliografie, „Primary Literature”, și § 1.6, lista comunicărilor academice. Accesat în .
  36. 1 2 3 4 5 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.6, scholarly network and languages studied”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.6, paragrafele despre corespondenți și limbile studiate. Accesat în .
  37. 1 2 3 „Wilhelm von Humboldt: Sprachwissenschaftliche Korrespondenz — Über die Edition” (în germană). Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften. secțiunea „Über die Edition”. Accesat în . Die Online-Edition umfasst derzeit 899 Briefe
  38. 1 2 3 4 5 6 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.6, the Kawi work and its publication”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.6, paragrafele despre proiectul kawi și publicarea postumă. Accesat în .
  39. 1 2 3 4 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 3, political philosophy”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 3, paragrafele despre filosofia politică. Accesat în .
  40. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Plan einer vergleichenden Anthropologie”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 1. Berlin: Behr. pp. 377–410.
  41. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Ideen zu einem Versuch, die Grenzen der Wirksamkeit des Staats zu bestimmen”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 1. Berlin: Behr. p. 107.
  42. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 6. Berlin: Behr. p. 147.
  43. 1 2 3 4 5 6 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 7, Humboldtian and Cartesian Linguistics”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 7, „Humboldtian and Cartesian Linguistics”. Accesat în .
  44. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 6. Berlin: Behr. p. 152. das bildende Organ des Gedankens
  45. 1 2 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 5, Transcendental Semiotics”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 5, „Transcendental Semiotics”. Accesat în .
  46. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über Denken und Sprechen”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 7. Berlin: Behr. pp. 581–583.
  47. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). Albert Leitzmann și colaboratorii, ed. Gesammelte Schriften (în germană). 5. Berlin: Behr. pp. 380, 382.
  48. 1 2 3 Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — §§ 6–7, communication and dialogue”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 6, „The Anthropological Side of Language Production...”. Accesat în .
  49. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). Albert Leitzmann și colaboratorii, ed. Gesammelte Schriften (în germană). 5. Berlin: Behr. p. 455. Form von Form
  50. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über das vergleichende Sprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 4. Berlin: Behr. p. 27. Verschiedenheit der Weltansichten
  51. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). Albert Leitzmann și colaboratorii, ed. Gesammelte Schriften (în germană). 5. Berlin: Behr. p. 355.
  52. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über die Buchstabenschrift und ihren Zusammenhang mit dem Sprachbau”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 5. Berlin: Behr. pp. 107–133.
  53. ↑ Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — introduction, reception of the theory of writing”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). introducere, paragrafele despre teoria scrierii. Accesat în .
  54. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). Albert Leitzmann și colaboratorii, ed. Gesammelte Schriften (în germană). 6. Berlin: Behr. p. 150.
  55. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Essai sur les langues du Nouveau Continent”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în franceză). 3. Berlin: Behr. pp. 300–341.
  56. ↑ Alexander von Humboldt (). „Vorwort zu Über die Kawi-Sprache auf der Insel Java”. Sämtliche Schriften digital (în germană). Universität Bern. p. VIII. Accesat în . die genaueste Durchsicht des Manuscripts […] und die Herausgabe des ganzen Werkes […] verdanken wir […] Herrn Dr. Buschmann
  57. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Ästhetische Versuche. Über Goethes Hermann und Dorothea”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 2. Berlin: Behr. pp. 126–132, 318.
  58. ↑ Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 3, aesthetics”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 3, paragrafele despre estetică. Accesat în .
  59. ↑ Humboldt, Wilhelm von (). „Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers”. În Albert Leitzmann și colaboratorii. Gesammelte Schriften (în germană). 4. Berlin: Behr. pp. 35–56.
  60. ↑ Kurt Mueller-Vollmer; Markus Messling (). „Wilhelm von Humboldt — § 1.6, On the Task of the Historian”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). § 1.6, paragrafele despre „On the Task of the Historian”. Accesat în .
  61. ↑ „Académiciens depuis 1663 — litera H” (în franceză). Académie des inscriptions et belles-lettres. lista alfabetică, litera H, intrarea „HUMBOLD, Carl-Wilhelm”. Accesat în . HUMBOLDT, Carl-Wilhelm, baron de (1767 – AE 1825 – 1835)

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Wilhelm von Humboldt la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Wilhelm_von_Humboldt&oldid=17851744