Statutul politic al Kosovo

Statutul politic al Kosovo, cunoscut și sub denumirea de „chestiunea Kosovo”, este subiectul unui conflict politic și teritorial de lungă durată între guvernul sârb (și anterior, guvernul iugoslav) și guvernul Kosovo, care a luat naștere în urma destrămării Iugoslaviei (1991–1992) și a războiului din Kosovo (1998–1999). În 1999, administrația Provinciei Autonome Kosovo și Metohija a fost preluată temporar de Organizația Națiunilor Unite conform prevederilor Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 1244, care a pus capăt conflictului din Kosovo din acel an. Această rezoluție a reafirmat integritatea teritorială a Serbiei asupra Kosovo, dar a impus administrației ONU să promoveze stabilirea unei „autonomii substanțiale și autoguvernări” pentru Kosovo, până la o „soluționare finală” ce urma să fie negociată între părți.

La 17 februarie 2008, reprezentanții poporului Kosovo, acționând în afara cadrului Instituțiilor Provizorii de Autoguvernare (PISG) înființate de misiunea de guvernare a ONU, au emis o declarație de independență, stabilind oficial Republica Kosovo ca stat suveran și independent. Deși declarația de independență a Kosovo a fost ulterior adusă în fața Curții Internaționale de Justiție, aceasta din urmă a decis în cele din urmă că declarația nu încalcă dreptul internațional, argumentând că autorii semnatari reprezintă expresia voinței naționale a poporului Kosovo, mai degrabă decât Adunarea Kosovo sub umbrela rezoluției ONU 1244.

În aprilie 2013, după șase luni de negocieri mediate de Uniunea Europeană între Serbia și Kosovo, părțile au ajuns la un acord prin care Serbia a acceptat să nu împiedice procesul de aderare al Kosovo la UE, în schimbul acordării unor puteri autonome limitate pentru nordul majoritar sârb al țării.

Vezi și

• Recunoașterea internațională a Kosovo