Parlamentul Finlandei

Tip
Parlamentul Finlandei Suomen Eduskunta Finlands riksdag


Tip	Unicameral
Țară	Finlanda
Istoric
Fondat	9 mai 1906; acum 120 ani, 5 luni și 22 zile (1906-05-09)
Precedat de	Dieta Finlandei
Conducere
Anu Vehviläinen[*]
Structură
Membri	200

Salariu	€7,137 lunar^[a]
Sediu
Eduskuntatalo[*]
Website
site oficial
Modifică date / text

Parlamentul Finlandei (finlandeză Suomen eduskunta) este organul legislativ unicameral și suprem al Finlandei, fondat la 9 mai 1906. În conformitate cu Constituția Finlandei, suveranitatea aparține poporului, iar această putere este conferită Parlamentului. Parlamentul este format din 200 de membri, dintre care 199 sunt aleși la fiecare patru ani din 13 districte plurinominale, alegând între 6 și 37 de membri folosind metoda proporțională D'Hondt. În plus, există un membru din Åland.

Legislația poate fi inițiată fie de guvern, fie de unul dintre membrii Parlamentului. Parlamentul adoptă legislația, decide asupra bugetului de stat, aprobă tratatele internaționale și supraveghează activitățile guvernului. Poate duce la demisia guvernului finlandez, poate anula vetourile prezidențiale și poate modifica constituția. Pentru a aduce modificări constituției, amendamentele trebuie aprobate de două parlamente succesive, cu un ciclu electoral între ele. Primul parlament necesită o majoritate de 1/2 pentru a fi aprobat, iar al doilea o majoritate de 2/3. Majoritatea parlamentarilor lucrează în grupuri parlamentare care corespund partidelor politice.

Istorie

Parlamentul Finlandei a fost precedat de Dieta Finlandei, care a succedat Riksdagului Stărilor în 1809. Când Parlamentul unicameral al Finlandei a fost înființat prin Legea Parlamentului în 1906, Finlanda era un mare ducat și un principat autonom sub țarul imperial rus, care domnea ca Mare Duce, mai degrabă decât ca un monarh absolut. Sufragiul universal și eligibilitatea au fost implementate, Finlanda devenind a doua țară din lume care a adoptat sufragiul universal. Femeile puteau atât vota, cât și candida pentru funcții publice la egalitate, iar acest lucru se aplica și persoanelor fără pământ, fără minorități excluse. Primele alegeri pentru Parlament au fost organizate în 1907. Primul Parlament a avut 19 reprezentante de sex feminin, un număr fără precedent la acea vreme, care a crescut la 21 până în 1913.^[2]

În timpul celei de-a doua perioadă de „rusificare” (1908-1916), puterea parlamentului finlandez a fost aproape complet neutralizată de țarul rus Nicolae al II-lea și de așa-numitul „senat al sabrelor” al Finlandei, un guvern birocratic format de ofițeri ai Armatei Imperiale Ruse. Parlamentul era dizolvat și aveau loc alegeri noi în fiecare an.

După Revoluția Rusă din 1917, Finlanda și-a declarat independența pe 6 decembrie 1917, iar în iarna și primăvara anului 1918 a îndurat un război civil în care forțele Senatului, cunoscute sub numele de Garda Albă, au învins Garda Roșie socialistă.

Când Uniunea Sovietică a atacat Finlanda în Războiul de Iarnă, la începutul lunii decembrie 1939, Parlamentul a fost evacuat, iar legislativul s-a mutat temporar la Kauhajoki, un oraș din vestul Finlandei, departe de linia frontului. Parlamentul a ținut 34 de sesiuni plenare la Kauhajoki, ultima având loc pe 12 februarie 1940.^[3]

Dizolvări ale Parlamentului

Parlamentul Finlandei a fost dizolvat înainte de sfârșitul mandatului său de paisprezece ori în timpul existenței sale. Cea mai recentă instanță a fost pe 4 iunie 1975.

Data ^[4]	Dizolvant ^[4]	Motiv ^[4]	Alegeri noi ^[4]
6 aprilie 1908	Împăratul Nicolae al II-lea	Moțiune de neîncredere	Alegeri parlamentare, 1908
22 februarie 1909		Dispută privind discursul de deschidere al președintelui Pehr Evind Svinhufvud	Alegerile parlamentare din 1909
18 noiembrie 1909		Dispută privind contribuția bugetului militar la Armata Imperială Rusă	Alegeri parlamentare, 1910
8 octombrie 1910		Dispută privind contribuția bugetului militar la Armata Imperială Rusă și Legea privind nediscriminarea	Alegeri parlamentare, 1911
1913			Alegerile parlamentare din 1913
2 august 1917	Guvernul Provizoriu al Rusiei	Act de putere	Alegeri parlamentare, 1917
23 decembrie 1918	Carl Gustaf Emil Mannerheim (Regent de stat)	Parlamentul Hung	Alegeri parlamentare, 1919
18 ianuarie 1924	KJ Ståhlberg (Președinte)	Parlamentul Hung	Alegerile parlamentare din 1924
19 aprilie 1929	Lauri Kristian Relander	Votarea legii privind salarizarea funcționarilor guvernamentali	Alegeri parlamentare, 1929
15 iulie 1930	Lauri Kristian Relander	Proiect de lege privind interzicerea activității comuniste	Alegeri parlamentare, 1930
8 decembrie 1953	JK Paasikivi	Crizele cabinetului guvernamental	Alegeri parlamentare, 1954
14 noiembrie 1961	Urho Kekkonen	Criza Notelor	Alegeri parlamentare, 1962
29 octombrie 1971		Dispută privind salariile în agricultură	Alegerile parlamentare din 1972
4 iunie 1975		Dispută privind bugetul zonei în curs de dezvoltare	Alegerile parlamentare din 1975

Alegeri

Cei 200 de reprezentanți ai Parlamentului sunt aleși direct prin scrutin, pe baza reprezentării proporționale. O perioadă electorală standard este de patru ani. Alegerile durau anterior două zile, dar, deoarece votul anticipat a devenit mai popular, acesta se desfășoară acum într-o singură zi; a treia duminică din aprilie a unui an electoral.

Fiecare cetățean finlandez care are cel puțin 18 ani împliniți la data alegerilor are dreptul de a vota la alegerile generale. În mod normal, nu este nevoie să se înregistreze ca alegător, iar cetățenii primesc o invitație prin poștă. Cu anumite excepții, cum ar fi personalul militar în serviciu activ, înalții funcționari judiciari, Președintele Republicii și persoanele aflate sub tutelă, orice alegător poate candida și pentru Parlament. Toate partidele înregistrate au dreptul să nominalizeze candidați; cetățenii individuali și organizațiile electorale independente trebuie să fie susținute de un număr suficient de alegători.

În alegerile parlamentare, Finlanda este împărțită în 13 circumscripții electorale. Numărul de reprezentanți acordați fiecărei circumscripții este proporțional cu populația sa, cu excepția provinciei Åland, care alege întotdeauna un reprezentant. Ministerul Justiției are responsabilitatea finală pentru organizarea alegerilor.

Președintele Finlandei poate convoca alegeri anticipate. Conform versiunii constituției în vigoare în prezent, președintele poate face acest lucru doar la propunerea prim-ministrului și după consultări cu grupurile parlamentare în timpul sesiunii Parlamentului. În versiunile anterioare ale constituției, președintele avea puterea de a face acest lucru unilateral.^[5]

Locurile pentru fiecare circumscripție electorală sunt atribuite conform metodei D'Hondt. Circumscripțiile electorale s-au bazat inițial pe diviziunea istorică lääni din 1634, dar au existat mai multe modificări ulterioare. Deși nu există un prag electoral stabilit, multe circumscripții electorale au devenit mai mici din punct de vedere al populației în ultimele decenii, iar unele aleg acum doar șase reprezentanți.^[6]

Grupuri parlamentare

Parlamentarii lucrează în grupuri parlamentare (eduskuntaryhmä). Grupurile parlamentare corespund, în general, partidelor politice, deși ocazional disidenții pot fi eliminați din grupul de partid și își pot forma propriul grup. Fiecare grup parlamentar primește finanțare pentru funcționarea sa și poate avea propriul personal. ^[7]

Formarea guvernului

Președintele Finlandei consultă președintele Parlamentului și reprezentanții grupurilor parlamentare cu privire la formarea unui nou guvern finlandez. Conform Constituției Finlandei, Parlamentul alege prim-ministrul, care este numit în funcție de președinte. Prim-ministrul este, în practică, cel mai puternic politician din țară. Ceilalți miniștri sunt numiți de președinte la propunerea prim-ministrului. Deși miniștrii individuali nu sunt numiți de Parlament, aceștia pot fi demiși individual printr-o moțiune de neîncredere.

Comitete

Parlamentul are 17 comisii. Majoritatea comisiilor au 17 membri permanenți, cu excepția Marelui Comitet, care are 25; a Comisiei de Finanțe, care are 21; și a Comisiilor de Audit și Supraveghere a Informațiilor, care au câte 11 fiecare. Pe lângă acești membri permanenți, fiecare dintre comisii are un număr de membri supleanți. În medie, fiecare membru al Parlamentului este, de asemenea, membru a două comisii. Întrucât Finlanda nu are o curte constituțională, rolul Comisiei pentru Drept Constituțional este de a supraveghea afacerile constituționale.^[8]

Comitet
Marele Comitet
Comisia de Drept Constituțional
Comisia pentru Afaceri Externe
Comitetul de Finanțe
Comitetul de audit
Comitetul de administrare
Comitetul pentru Afaceri Juridice
Comitetul pentru Transporturi și Comunicații
Comitetul pentru Agricultură și Silvicultură
Comitetul de Apărare
Comisia pentru Educație și Cultură
Comisia pentru Afaceri Sociale și Sănătate
Comitetul pentru Comerț
Comitetul pentru Viitor
Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și egalitate
Comitetul pentru Mediu
Comitetul de Supraveghere a Informațiilor

Membrii Parlamentului

Membrii Parlamentului nu sunt angajați și nu pot demisiona în mod voluntar sau pot fi concediați. Li se poate acorda concediu sau demitere numai cu acordul Parlamentului. Membrii Parlamentului se bucură de imunitate parlamentară. Fără aprobarea parlamentului, membrii nu pot fi urmăriți penal pentru nimic din ceea ce spun în sesiune sau fac în cursul procedurilor parlamentare. Aceștia pot fi acuzați de infracțiuni pe care le-au comis în funcție numai dacă parlamentul dă permisiunea în acest scop cu o majoritate de cinci șesimi din voturile acordate. Pentru alte infracțiuni, aceștia pot fi arestați sau închiși numai pentru infracțiuni care se pedepsesc cu o pedeapsă minimă de șase luni de închisoare.

Membrii primesc o remunerație lunară impozabilă de 7.637 €, care crește la 7.944 € după patru ani de serviciu și la 8.393 € după doisprezece ani. În plus, toți parlamentarii primesc automat o compensație neimpozabilă pentru cheltuieli între 986,81 € și 1.809,15 €, în funcție de locația locuinței. Parlamentarii pot călători gratuit în țară cu trenul, autobuzul sau avionul în scopuri legate de activitatea legislativă. În zona metropolitană Helsinki, aceștia pot folosi liber taxiurile.

Un membru ales în Parlamentul European trebuie să aleagă între cele două parlamente, deoarece un mandat dublu nu este permis. Pe de altă parte, membrii pot avea orice funcții municipale de încredere și este obișnuit ca aceștia să aibă o poziție într-un consiliu municipal. Dacă parlamentarii părăsesc parlamentul sau decedează în funcție, aceștia sunt înlocuiți de candidați de pe aceeași listă de pe care au fost aleși la alegerile anterioare, în ordinea scorului lor electoral (coeficientul D'Hondt). Finlanda nu are un sistem de alegeri parțiale.^[9]

Membrii au dreptul nelimitat de a discuta problemele în cauză. Cu toate acestea, trebuie să se comporte într-o „manieră solemnă și demnă” și să se abțină de la insulte personale. Dacă membrul încalcă această regulă în sesiunea parlamentului, poate fi întrerupt de președinte. Încălcările grave ale ordinii pot fi pedepsite cu suspendarea din funcție pe o perioadă de două săptămâni, prin decizia Parlamentului. Dacă un membru este condamnat pentru o infracțiune intenționată cu închisoare sau pentru o infracțiune electorală cu orice pedeapsă, parlamentul poate decide demiterea membrului dacă două treimi din voturile exprimate sunt pentru demitere.

Vârsta medie a parlamentarilor era de 50 de ani în 2026, cel mai în vârstă având 74 de ani, iar cel mai tânăr 26 de ani.^[10]

Note explicative

↑ €7,494 pentru parlamentarii care au lucrat mai mult de patru ani și €7,993 pentru parlamentarii care au lucrat mai mult de 12 ani.^[1]

Note

↑ „Parliament's website – MPs' salaries”. www.eduskunta.fi.
↑ „A Kansas Woman Runs for Congress”. The Independent. 13 iulie 1914. Accesat în 14 august 2012.
↑ „Parliament to recreate Winter War evacuation”. Yle Uutiset (în engleză). 30 noiembrie 2019. Accesat în 30 aprilie 2019.
1 2 3 4 Vaarnas, Kalle . Otavan Suuri Ensyklopedia. 1977.Eduskunta Osa 2 (Cid–Harvey) page 932. Otava.
↑ PL 64 (2007). „Vaalit 2007” (în finlandeză). yle.fi. Arhivat din original la 22 martie 2007. Accesat în 28 noiembrie 2011.
↑ „Vaalijärjestelmän kehittäminen esillä iltakoulussa” (în finlandeză). vn.fi. 15 mai 2002. Accesat în 28 noiembrie 2011.
↑ „Eduskuntaryhmien voimasuhteet”. eduskunta.fi (în finlandeză). Accesat în 2 septembrie 2019.
↑ „Committees | Parliament of Finland”. Web.eduskunta.fi. 24 octombrie 2011. Arhivat din original la 28 martie 2015. Accesat în 28 noiembrie 2011.
↑ „The organisation of the Parliamentary Office”. www.eduskunta.fi.
↑ „Altogether 30.5 per cent of those elected in the Parliamentary elections 2023 are new Members of Parliament”. Statistics Finland. Accesat în 30 martie 2023.

Vezi și

Senatul Finlandei

Legături externe

Materiale media legate de Parlamentul Finlandei la Wikimedia Commons
Site web oficial

[2] €7,494 pentru parlamentarii care au lucrat mai mult de patru ani și €7,993 pentru parlamentarii care au lucrat mai mult de 12 ani.^[1]

[salaries-1] „Parliament's website – MPs' salaries”. www.eduskunta.fi.

[3] „A Kansas Woman Runs for Congress”. The Independent. 13 iulie 1914. Accesat în 14 august 2012.

[4] „Parliament to recreate Winter War evacuation”. Yle Uutiset (în engleză). 30 noiembrie 2019. Accesat în 30 aprilie 2019.

[Otava1977-5] 1 2 3 4 Vaarnas, Kalle . Otavan Suuri Ensyklopedia. 1977.Eduskunta Osa 2 (Cid–Harvey) page 932. Otava.

[6] PL 64 (2007). „Vaalit 2007” (în finlandeză). yle.fi. Arhivat din original la 22 martie 2007. Accesat în 28 noiembrie 2011.

[7] „Vaalijärjestelmän kehittäminen esillä iltakoulussa” (în finlandeză). vn.fi. 15 mai 2002. Accesat în 28 noiembrie 2011.

[eduskuntaryh2-8] „Eduskuntaryhmien voimasuhteet”. eduskunta.fi (în finlandeză). Accesat în 2 septembrie 2019.

[eduskunta1-9] „Committees | Parliament of Finland”. Web.eduskunta.fi. 24 octombrie 2011. Arhivat din original la 28 martie 2015. Accesat în 28 noiembrie 2011.

[10] „The organisation of the Parliamentary Office”. www.eduskunta.fi.

[11] „Altogether 30.5 per cent of those elected in the Parliamentary elections 2023 are new Members of Parliament”. Statistics Finland. Accesat în 30 martie 2023.

[a]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[1]