Sari la conținut

Organizație regională

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Organizații care grupează aproape toate țările de pe continentele lor respective. Turcia este membră atât a Consiliului Europei (CoE), cât și a Dialogului de Cooperare Asiatică (ACD).
Mai multe organizații regionale mai mici, cu membri care nu se suprapun.
Mai multe alianțe mari care nu se suprapun. Culorile pastelate indică țări observatoare/asociate sau candidate.

Organizațiile regionale (OR) sunt organizații internaționale a căror apartenență este limitată la statele dintr-o singură regiune geografică. Acestea au fost înființate pentru a promova cooperarea și integrarea politică și economică sau dialogul între statele dintr-o regiune. Acestea variază de la acorduri de cooperare superficiale la integrare regională formală. De la apariția lor formală după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, acestea au devenit din ce în ce mai numeroase și influente, colaborând cu alte organizații multilaterale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite.[1][2]

Exemple de organizații regionale includ, printre altele, Uniunea Africană (UA), Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Liga Arabă (AL), Uniunea Maghrebului Arab (UMA), Comunitatea Caraibeană (CARICOM), Consiliul Europei (CoE), Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA), Comunitatea Politică Europeană (CPE), Uniunea Europeană (UE), Asociația Sud-Asiatică pentru Cooperare Regională (SAARC), Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, Organizația Consultativă Juridică Asiatico-Africană (AALCO), Uniunea pentru Mediterana (UpM), Uniunea Națiunilor Sud-Americane (USAN), Mercosur.[3][4]

  1. ↑ Spandler, Kilian (), Regional organizations in international society: ASEAN, the EU and the politics of normative arguing, Palgrave studies in international relations, Palgrave Macmillan, ISBN 978-3-319-96895-7
  2. ↑ Börzel, Tanja A.; Risse, Thomas, ed. (), The Oxford Handbook of Comparative Regionalism, Oxford University Press, ISBN 978-0-19-968230-0
  3. ↑ Tavares, Rodrigo (), Regional Security, doi:10.4324/9780203874059
  4. ↑ „International organizations in regional security”, Regional Security, Routledge, pp. 29–44, , ISBN 978-0-203-87405-9