Sari la conținut

Insulă de gunoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deșeuri aduse de ape la țărm în Hawaii din Marea insulă de gunoi a Pacificului

O insulă de gunoi este un vârtej de particule de deșeuri marine format sub efectul curenților oceanici și al poluării crescute cu plastic cauzate de populațiile umane. Aceste acumulări de plastic și alte deșeuri, provocate de om, sunt responsabile pentru probleme de mediu și ecosistemice care afectează fauna marină, contaminează oceanele cu substanțe chimice toxice și contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră. Odată ajunse în apă, deșeurile marine devin mobile. Obiectele plutitoare pot fi purtate de vânt sau pot urma fluxul curenților oceanici, ajungând adesea în mijlocul vârtejurilor oceanice, acolo unde curenții au cea mai mică intensitate.

În interiorul insulelor de gunoi, deșeurile nu sunt compacte și, deși cea mai mare parte se află aproape de suprafața oceanului, acestea pot fi găsite până la o adâncime de peste 30 de metri în apă[1]. Insulele conțin materiale plastice și resturi de diverse dimensiuni, de la microplastic și poluare cu granule de plastic de mici dimensiuni, până la obiecte mari, cum ar fi plase de pescuit, bunuri de larg consum și aparate electrocasnice pierdute în urma inundațiilor sau a accidentelor maritime.

Insulele de gunoi se extind din cauza pierderilor pe scară largă de materiale plastice din sistemele umane de colectare a deșeurilor. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a estimat că „pentru fiecare milă pătrată de ocean” există aproximativ „46 000 de bucăți de plastic”[2]. Cei mai mari 10 emițători de poluare cu plastic în oceane la nivel mondial sunt, în ordine descrescătoare, China, Indonezia, Filipine, Vietnam, Sri Lanka, Thailanda, Egipt, Malaezia, Nigeria și Bangladesh[3], în principal prin intermediul fluviilor Yangtze, Indus, Fluviul Galben, Hai He⁠(d), Nil, Gange, Fluviul Perlelor⁠(d), Amur, Niger și Mekong, reprezentând „90 la sută din totalul plasticului care ajunge în oceanele lumii”[4][5]. Asia a fost principala sursă de deșeuri din plastic gestionate defectuos, doar Chinei revenindu-i 2,4 milioane de tone metrice[6].

Cea mai cunoscută dintre acestea este Marea insulă de gunoi a Pacificului, care prezintă cea mai mare densitate de deșeuri marine și plastic. Această insulă de gunoi din Pacific are două zone de acumulare masivă: insula de gunoi de vest, situată în largul coastelor Japoniei, și insula de gunoi de est, aflată între California și Hawaii. Aceste insule de gunoi conțin 90 de milioane de tone de deșeuri[1]. Printre celelalte zone identificate se numără insula de gunoi din Atlanticul de Nord, situată între America de Nord și Africa, insula de gunoi din Atlanticul de Sud, localizată între partea de est a Americii de Sud și sudul Africii, insula de gunoi din Pacificul de Sud, aflată la vest de America de Sud, și insula de gunoi din Oceanul Indian, situată la est de Africa de Sud, enumerate în ordine descrescătoare a dimensiunii[7].

Zone identificate

[modificare | modificare sursă]
Dintre cele cinci vârtejuri de pe această hartă, toate conțin insule de gunoi semnificative.

În 2014, existau cinci zone în toate oceanele lumii în care se concentra cea mai mare parte a plasticului[7]. Cercetătorii au colectat în total 3 070 de probe din întreaga lume pentru a identifica punctele critice ale poluării cu plastic de la suprafața apei. Modelul de distribuție a reflectat îndeaproape simulările curenților oceanici, Vârtejul Pacificului de Nord, sau Marea insulă de gunoi a Pacificului, prezentând cea mai mare densitate de acumulare a plasticului. Celelalte patru insule de gunoi includ insula de gunoi din Atlanticul de Nord, situată între America de Nord și Africa, insula de gunoi din Atlanticul de Sud, localizată între partea de est a Americii de Sud și sudul Africii, insula de gunoi din Pacificul de Sud, aflată la vest de America de Sud, și insula de gunoi din Oceanul Indian, situată la est de Africa de Sud[7].

Marea insulă de gunoi a Pacificului

[modificare | modificare sursă]

Marea insulă de gunoi a Pacificului (numită și vârtejul de gunoi din Pacific sau insula de gunoi din Pacificul de Nord[8]) este o insulă de gunoi, mai precis un vârtej de particule de deșeuri marine, situat în zona centrală a Oceanului Pacific de Nord. Aceasta se află aproximativ între 135°V și 155°V și între 35°N și 42°N[9]. Acumularea de plastic și deșeuri plutitoare provine din statele de pe Cercul de Foc al Pacificului, inclusiv din țări din Asia, America de Nord și America de Sud[10].

În ciuda percepției publice larg răspândite conform căreia insula ar fi formată din uriașe insule de gunoi plutitor, densitatea sa scăzută (4 particule pe metru cub) împiedică detectarea prin imagini din satelit sau chiar de către navigatorii sau scafandrii ocazionali din zonă. Acest lucru se datorează faptului că insula este o zonă cu o dispersie largă, formată în principal din microplastic, adică particule suspendate în coloana superioară a apei, de dimensiunea unei unghii sau chiar mai mici, adesea microscopice[11].

Cercetătorii din cadrul proiectului The Ocean Cleanup au afirmat că insula acoperă 1,6 milioane de kilometri pătrați[12], fiind formată din 45 000–129 000 de tone metrice de plastic la nivelul anului 2018[13][14], ajungând ulterior să fie de două ori mai mare decât statul Texas[15]. Până la sfârșitul anului 2024, The Ocean Cleanup eliminase peste 453 de tone de gunoi din Marea insulă de gunoi a Pacificului, adică 0,5% din totalul deșeurilor acumulate[16]. Deși microplasticul domină zona ca număr de fragmente, 92% din masa insulei de gunoi este formată din obiecte mai mari. O parte din plastic are o vechime de peste 50 de ani și include obiecte (precum și fragmente de obiecte) cum ar fi „brichete din plastic, periuțe de dinți, sticle de apă, pixuri, biberoane, telefoane mobile, pungi de plastic și granule industriale din plastic”.

Cercetările indică faptul că acumularea în cadrul insulei de gunoi se produce într-un ritm rapid[13][14]. Se consideră că aceasta a crescut „de 10 ori în fiecare deceniu” începând din 1945[2]. Vârtejul conține o proporție de 6 la 1 de plastic față de plancton[17]. O acumulare similară de deșeuri din plastic plutitoare se găsește în Oceanul Atlantic, fiind numită insula de gunoi din Atlanticul de Nord[18][19].

Insula de gunoi din Pacificul de Sud

[modificare | modificare sursă]
Vizualizare a modelului de curgere a poluanților oceanici

Insula de gunoi din Pacificul de Sud este o zonă a oceanului cu niveluri crescute de deșeuri marine și poluare cu particule de plastic, situată în zona pelagică a oceanului. Această zonă se află în Vârtejul Pacificului de Sud, care se întinde de la apele din estul Australiei până la continentul sud-american, spre nord până la Ecuator și spre sud până la Curentul Circumpolar Antarctic. Degradarea materialelor plastice în ocean duce, de asemenea, la o creștere a nivelului de substanțe toxice în zonă[20]. Existența insulei de gunoi a fost confirmată la jumătatea anului 2017 și a fost comparată cu starea în care se afla Marea insulă de gunoi a Pacificului în anul 2007, ceea ce o face pe prima cu zece ani mai tânără. Insula de gunoi din Pacificul de Sud nu este vizibilă prin satelit și nu reprezintă o masă terestră. Majoritatea particulelor sunt mai mici decât un bob de orez[21]. Un cercetător a afirmat: „Acest nor de microplastic se extinde atât pe verticală, cât și pe orizontală. Seamănă mai degrabă cu un smog decât cu o insulă”[21].

Insula de gunoi din Oceanul Indian

[modificare | modificare sursă]

Insula de gunoi din Oceanul Indian, descoperită în 2010, este o insulă de deșeuri marine, mai exact un vârtej de deșeuri marine suspendate în coloana superioară a apei din zona centrală a Oceanului Indian, în special în Vârtejul Oceanului Indian, unul dintre cele cinci vârtejuri oceanice majore[22][23][24][25][26][27]. Insula nu se prezintă ca un câmp continuu de deșeuri. La fel ca în cazul altor insule din fiecare dintre cele cinci vârtejuri oceanice, materialele plastice din interiorul ei se descompun în particule din ce în ce mai mici și în polimerii constituenți[28]. Ca și în cazul celorlalte insule, câmpul prezintă un nivel ridicat de materiale plastice pelagice, nămol chimic și alte deșeuri, în principal particule invizibile cu ochiul liber. Concentrația de deșeuri de particule a fost estimată la aproximativ 10 000 de particule pe kilometru pătrat[29][30][31][32].

Insula de gunoi din Atlanticul de Nord

[modificare | modificare sursă]

Insula de gunoi din Atlanticul de Nord este o insulă de deșeuri marine produse de om, descoperită plutind în interiorul Vârtejului Atlanticului de Nord, fiind documentată inițial în 1972[33]. Un studiu de cercetare desfășurat pe o perioadă de 22 de ani de către Sea Education Association estimează că insula are o lățime de sute de kilometri, cu o densitate de peste 200 000 de bucăți de deșeuri pe kilometru pătrat[34][35][36][19]. Gunoiul provine din deșeurile generate de oameni, care ajung din râuri în ocean, și constă în principal din microplastic[37]. Insula de gunoi reprezintă un risc major pentru fauna sălbatică (și pentru oameni) prin consumul de plastic și prinderea în deșeuri[38].

Au existat doar câteva eforturi de conștientizare și de curățare a insulei de gunoi din Atlanticul de Nord, cum ar fi inițiativa Garbage Patch State de la UNESCO și proiectul The Ocean Cleanup, deoarece majoritatea eforturilor de cercetare și curățare s-au concentrat pe Marea insulă de gunoi a Pacificului, o acumulare similară de deșeuri din Pacificul de Nord[39][40].

Probleme de mediu

[modificare | modificare sursă]

Fotodegradarea materialelor plastice

[modificare | modificare sursă]
Deșeuri din plastic eșuate pe o plajă din Singapore

Insula din Atlanticul de Nord este una dintre multele regiuni oceanice în care cercetătorii au studiat efectele și impactul fotodegradării plasticului în stratul neustonic al apei[41]. Spre deosebire de deșeurile organice, care se biodegradează, plasticul se dezintegrează în bucăți din ce în ce mai mici, rămânând însă un polimer (fără a se modifica din punct de vedere chimic). Acest proces continuă până la nivel molecular[42]. Unele materiale plastice se descompun în termen de un an de la pătrunderea în apă, eliberând substanțe chimice potențial toxice, cum ar fi bisfenolul A, PCB-urile și derivații de polistiren[20].

Pe măsură ce deșeurile de plastic plutitoare se fotodegradează în bucăți din ce în ce mai mici, acestea se concentrează în coloana superioară a apei. Prin dezintegrare, fragmentele devin suficient de mici pentru a fi ingerate de organismele acvatice care trăiesc aproape de suprafața oceanului. Plasticul se poate concentra în neuston⁠(d), intrând astfel în lanțul trofic. Dezintegrarea face ca o mare parte din plastic să fie prea mică pentru a fi văzută. În plus, plasticul expus la lumina soarelui și în medii acvatice produce gaze cu efect de seră, ceea ce generează un impact suplimentar asupra mediului[43].

Efecte asupra vieții marine

[modificare | modificare sursă]

În cadrul Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind oceanele din 2017 s-a estimat că, până în anul 2050, oceanele ar putea conține o cantitate mai mare de plastic decât de pește, raportat la greutate[44]. Unele materiale plastice cu durabilitate ridicată ajung în stomacul animalelor marine[45][46]. Plasticul atrage păsările marine și peștii. Atunci când viețuitoarele marine consumă plastic, permițând acestuia să intre în lanțul trofic, pot apărea probleme și mai mari în momentul în care speciile care au ingerat plastic sunt, la rândul lor, consumate de alți prădători.

De asemenea, animalele se pot bloca în plase și inele din plastic, ceea ce le poate cauza moartea. Poluarea cu plastic afectează cel puțin 700 de specii marine, inclusiv țestoase marine, foci, păsări marine, pești, balene și delfini[47]. În interiorul insulei au fost observate cetacee, ceea ce prezintă riscuri de prindere și de ingerare pentru animalele care folosesc Marea insulă de gunoi a Pacificului ca coridor de migrație sau habitat principal[48].

Consumul de plastic

[modificare | modificare sursă]
O expoziție la Mote Marine Laboratory care prezintă pungi de plastic în ocean ce seamănă cu meduzele.

Odată cu creșterea cantității de plastic din ocean, organismele vii se confruntă în prezent cu un risc mai mare de vătămare cauzat de consumul de plastic și de prinderea în aceste deșeuri. Aproximativ 23% dintre mamiferele acvatice și 36% dintre păsările marine au suferit efectele nocive ale prezenței plasticului în ocean[38]. Deoarece se estimează că până la 70% din gunoi se află pe fundul oceanului, iar microplasticul are o lățime de doar câțiva milimetri, viața marină de la aproape toate nivelurile lanțului trofic este afectată[49][50][51]. Animalele care se hrănesc pe fundul oceanului riscă să absoarbă microplastic în organism în timp ce își colectează hrana[52]. Viețuitoarele marine mai mici, cum ar fi midiile și viermii, confundă uneori plasticul cu prada lor[38][53].

Animalele mai mari sunt, de asemenea, afectate de consumul de plastic deoarece se hrănesc cu pești, consumând indirect microplasticul deja blocat în interiorul prăzii lor[52]. De asemenea, oamenii sunt susceptibili la consumul de microplastic. Persoanele care consumă fructe de mare mănâncă și o parte din microplasticul care a fost ingerat de viețuitoarele marine. Strediile și scoicile sunt vectori comuni pentru consumul uman de microplastic[52]. Animalele care se află în imediata apropiere a apei sunt, de asemenea, afectate de plasticul din ocean. Studiile au arătat că 36% din speciile de păsări marine consumă plastic deoarece confundă bucățile mai mari de plastic cu hrana[38]. Plasticul poate provoca blocarea intestinelor, precum și sfâșierea pereților interni ai stomacului și ai intestinelor viețuitoarelor marine, ducând în cele din urmă la înfometare și moarte[38].

Prinderea în deșeuri

[modificare | modificare sursă]

Nu toate viețuitoarele marine sunt afectate de consumul de plastic. Unele se trezesc prinse în bucăți mai mari de gunoi, care provoacă la fel de mult rău ca microplasticul greu vizibil[38]. Deșeurile care se pot înfășura în jurul unui organism viu pot cauza strangularea sau înecul acestuia[38]. Dacă gunoiul rămâne blocat în jurul unui membru sau segment corporal care nu este vital pentru respirație, acel membru se poate dezvolta prezentând o malformație[38]. Prezența plasticului în ocean devine ciclică deoarece viețuitoarele marine ucise de acesta se descompun în cele din urmă în ocean, eliberând din nou materialele plastice în ecosistem[54][55].

Depuneri pe masele terestre

[modificare | modificare sursă]

Un studiu din anul 2017[56] a raportat „cea mai mare densitate de deșeuri de plastic din întreaga lume” pe insula izolată și nelocuită Henderson din Pacificul de Sud, ca urmare a acțiunii Vârtejului Pacificului de Sud. S-a estimat că plajele conțineau 37,7 milioane de obiecte de deșeuri, cântărind în total 17,6 tone. În cadrul unui studiu pe plaja North Beach, în fiecare zi au fost aduse de ape între 17 și 268 de obiecte noi pe o secțiune de 10 metri[57][58][59].

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 „Marine Debris in the North Pacific A Summary of Existing Information and Identification of Data Gaps (Deșeuri marine în Pacificul de Nord: Un rezumat al informațiilor existente și identificarea lacunelor de date)” (PDF) (în engleză). United States Environmental Protection Agency. . Arhivat din original în . Accesat în .
  2. 1 2 Maser, Chris (). Interactions of Land, Ocean and Humans: A Global Perspective (Interacțiunile dintre uscat, ocean și oameni: O perspectivă globală) (în engleză). Boca Raton: CRC Press. p. 147–148. ISBN 978-1-4822-2639-3.
  3. ↑ Jambeck, Jenna R.; Geyer, Roland; Wilcox, Chris (). „Plastic waste inputs from land into the ocean (Aportul de deșeuri de plastic de pe uscat în ocean)” (PDF). Science (în engleză). 347 (6223): 769. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  4. ↑ Schmidt, Christian; Krauth, Tobias; Wagner, Stephan (). „Export of Plastic Debris by Rivers into the Sea (Exportul de deșeuri de plastic prin râuri în mare)” (PDF). Environmental Science & Technology (în engleză). 51 (21): 12246–12253. Accesat în .
  5. ↑ „Almost all plastic in the ocean comes from just 10 rivers (Aproape tot plasticul din ocean provine din doar 10 râuri)” (în engleză). Deutsche Welle. Accesat în .
  6. ↑ Hotz, Robert Lee (). „Asia Leads World in Dumping Plastic in Seas (Asia conduce în lume la deversarea plasticului în mări)”. Wall Street Journal (în engleză). Arhivat din original în . Accesat în .
  7. 1 2 3 Cózar, Andrés; Echevarría, Fidel; González-Gordillo, J. Ignacio; Irigoien, Xabier; Úbeda, Bárbara; Hernández-León, Santiago; Palma, Álvaro T.; Navarro, Sandra; García-de-Lomas, Juan; Ruiz, Andrea; Fernández-de-Puelles, María L. (). „Plastic debris in the open ocean (Deșeuri de plastic în oceanul deschis)”. Proceedings of the National Academy of Sciences (în engleză). 111 (28): 10239–10244. Accesat în .
  8. ↑ Lebreton, Laurent; Royer, Sarah-Jeanne; Peytavin, Axel; Strietman, Wouter Jan; Smeding-Zuurendonk, Ingeborg; Egger, Matthias (). „Industrialised fishing nations largely contribute to floating plastic pollution in the North Pacific subtropical gyre (Națiunile cu pescuit industrializat contribuie în mare măsură la poluarea cu plastic plutitor în gira subtropicală din Pacificul de Nord)”. Scientific Reports (în engleză). 12 (1): 12666. Accesat în .
  9. ↑ Dautel, Susan L. (). „Transoceanic Trash: International and United States Strategies for the Great Pacific Garbage Patch (Gunoaie transoceanice: Strategii internaționale și ale Statelor Unite pentru Marea Insulă de Gunoi din Pacific)”. Golden Gate University Environmental Law Journal (în engleză). 3 (1): 181.
  10. ↑ „World's largest collection of ocean garbage is twice the size of Texas (Cea mai mare colecție de gunoaie oceanice din lume este de două ori mai mare decât Texasul)” (în engleză). USA Today. Accesat în .
  11. ↑ Philp, Richard B. (). Ecosystems and Human Health: Toxicology and Environmental Hazards (Ecosistemele și sănătatea umană: Toxicologie și pericole de mediu) (în engleză). Boca Raton: CRC Press. p. 116. ISBN 978-1-4665-6721-4.
  12. ↑ Albeck-Ripka, Livia (). „The 'Great Pacific Garbage Patch' Is Ballooning, 87,000 Tons of Plastic and Counting (Marea Insulă de Gunoi din Pacific este în continuă creștere, 87 000 de tone de plastic și numărătoarea continuă)”. The New York Times (în engleză). Accesat în .
  13. 1 2 Frias, J.; Nash, Roisin (). „Microplastics: Finding a consensus on the definition (Microplasticul: Găsirea unui consens privind definiția)”. Marine Pollution Bulletin (în engleză). 138: 145–147. Accesat în .
  14. 1 2 Lebreton, L.; Slat, B.; Ferrari, F.; Sainte-Rose, B.; Aitken, J.; Marthouse, R.; Hajbane, S.; Cunsolo, S.; Schwarz, A. (). „Evidence that the Great Pacific Garbage Patch is rapidly accumulating plastic (Dovezi că Marea Insulă de Gunoi din Pacific acumulează rapid plastic)”. Scientific Reports (în engleză). 8 (1): 4666. Accesat în .
  15. ↑ Mackenzie, R. J. (). „The Great Pacific Garbage Patch isn't just a floating trash pile (Marea Insulă de Gunoi din Pacific nu este doar o grămadă de gunoi plutitoare)” (în engleză). Popular Science. Accesat în .
  16. ↑ „The Great Pacific Garbage Patch can be cleaned for $7.5 billion (Marea Insulă de Gunoi din Pacific poate fi curățată pentru 7,5 miliarde de dolari)” (în engleză). The Ocean Cleanup. . Accesat în .
  17. ↑ „Great Pacific garbage patch: Plastic turning vast area of ocean into ecological nightmare (Insula de gunoi din Pacific: Plasticul transformă o zonă vastă de ocean într-un coșmar ecologic)” (în engleză). Santa Barbara News-Press. Arhivat din original în . Accesat în .
  18. ↑ Lovett, Richard A. (). „Huge Garbage Patch Found in Atlantic Too (O uriașă insulă de gunoi a fost găsită și în Atlantic)” (în engleză). National Geographic Society. Arhivat din original în . Accesat în .
  19. 1 2 Gill, Victoria (). „Plastic rubbish blights Atlantic Ocean (Deșeurile din plastic distrug Oceanul Atlantic)” (în engleză). BBC. Accesat în .
  20. 1 2 Barry, Carolyn (). „Plastic Breaks Down in Ocean, After All And Fast (Plasticul se descompune în ocean, până la urmă și rapid)” (în engleză). National Geographic Society. Arhivat din original în . Accesat în .
  21. 1 2 Nield, David (). „There's Another Huge Plastic Garbage Patch in The Pacific Ocean (Există o altă insulă uriașă de gunoi din plastic în Oceanul Pacific)” (în engleză). Accesat în .
  22. ↑ „Ocean Geography (Geografia oceanelor)” (în engleză). MarineBio Conservation Society. Accesat în .
  23. ↑ „First Voyage to South Atlantic Pollution Site (Prima călătorie către situl de poluare din Atlanticul de Sud)” (în engleză). . Accesat în .
  24. ↑ „New garbage patch discovered in Indian Ocean (O nouă insulă de gunoi descoperită în Oceanul Indian)” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ „Opinion: Islands are 'natural nets' for plastic-choked seas (Opinie: Insulele sunt „plase naturale" pentru mările sufocate de plastic)” (în engleză). . Arhivat din original în . Accesat în .
  26. ↑ Haifley, Dan (). „Our Ocean Backyard: Exploring plastic seas (Curtea din spate a oceanului nostru: Explorarea mărilor de plastic)” (în engleză). Santa Cruz Sentinel. Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ „Life aquatic choked by plastic (Viața acvatică sufocată de plastic)” (în engleză). Times Live. . Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ Moore, Charles (). „Across the Pacific Ocean, plastics, plastics, everywhere (Peste tot în Oceanul Pacific, plastice, plastice, pretutindeni)”. Natural History Magazine (în engleză). Arhivat din original în . Accesat în .
  29. ↑ Sesini, Marzia (). The Garbage Patch In The Oceans: The Problem And Possible Solutions (Insula de gunoi din oceane: Problema și posibile soluții) (PDF) (în engleză). Columbia University. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  30. ↑ Ryan, Peter; Moore, Charles; et al. (). „Monitoring the abundance of plastic debris in the marine environment (Monitorizarea abundenței deșeurilor de plastic în mediul marin)”. Philosophical Transactions of the Royal Society B (în engleză). 364 (1526): 1999–2012. Accesat în .
  31. ↑ „OSU: Reports of giant ocean 'garbage patch' are exaggerated (OSU: Rapoartele despre o „insulă de gunoi" gigantică în ocean sunt exagerate)” (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  32. ↑ Dautel, Susan L. (). „Transoceanic Trash: International and United States Strategies for the Great Pacific Garbage Patch (Gunoaie transoceanice: Strategii internaționale și ale Statelor Unite pentru Marea insulă de gunoi din Pacific)”. Golden Gate University Environmental Law Journal (în engleză). 3 (1): 181. Arhivat din original în . Accesat în .
  33. ↑ Carpenter, E.J.; Smith, K.L. (). „Plastics on the Sargasso Sea Surface (Plastice pe suprafața Mării Sargaselor)”. Science (în engleză). 175 (4027): 1240–1241. Accesat în .
  34. ↑ „Mānoa: UH Mānoa scientist predicts plastic garbage patch in Atlantic Ocean (Mānoa: Un om de știință de la UH Mānoa prezice o insulă de gunoi din plastic în Oceanul Atlantic)” (în engleză). Accesat în .
  35. ↑ Gorman, Steve (). „Scientists study huge ocean garbage patch (Oamenii de știință studiază o insulă uriașă de gunoi din ocean)” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  36. ↑ „Scientists find giant plastic rubbish dump floating in the Atlantic (Oamenii de știință au găsit o groapă de gunoi gigantică din plastic plutind în Atlantic)” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  37. ↑ Orcutt, Mike (). „How Bad Is the Plastic Pollution in the Atlantic? (Cât de gravă este poluarea cu plastic în Atlantic?)”. Popular Mechanics (în engleză). Arhivat din original în . Accesat în .
  38. 1 2 3 4 5 6 7 8 Sigler, Michelle (). „The Effects of Plastic Pollution on Aquatic Wildlife: Current Situations and Future Solutions (Efectele poluării cu plastic asupra faunei acvatice: Situații curente și soluții de viitor)”. Water, Air, & Soil Pollution (în engleză). 225 (11): 2184. Accesat în .
  39. ↑ „The garbage patch territory turns into a new state (Teritoriul insulei de gunoi se transformă într-un nou stat)” (în engleză). UNESCO. . Arhivat din original în . Accesat în .
  40. ↑ „The Ocean Cleanup” (în engleză). The Ocean Cleanup. Accesat în .
  41. ↑ Thompson, R. C.; Olsen, Y.; Mitchell, R. P.; Davis, A.; Rowland, S. J.; John, A. W.; McGonigle, D.; Russell, A. E. (). „Lost at Sea: Where is All the Plastic? (Pierdut în mare: Unde este tot plasticul?)”. Science (în engleză). 304 (5672): 838. Accesat în .
  42. ↑ Barnes, D. K. A.; Galgani, F.; Thompson, R. C.; Barlaz, M. (). „Accumulation and fragmentation of plastic debris in global environments (Acumularea și fragmentarea deșeurilor de plastic în mediile globale)”. Philosophical Transactions of the Royal Society B: Biological Sciences (în engleză). 364 (1526): 1985–1998. Accesat în .
  43. ↑ Royer, Sarah-Jeanne; Ferrón, Sara; Wilson, Samuel T.; Karl, David M. (). „Production of methane and ethylene from plastic in the environment (Producția de metan și etilenă din plastic în mediu)”. PLOS ONE (în engleză). 13 (8): e0200574. Accesat în .
  44. ↑ Wright, Pam (). „UN Ocean Conference: Plastics Dumped In Oceans Could Outweigh Fish by 2050, Secretary-General Says (Conferința ONU privind oceanele: Plasticul aruncat în oceane ar putea depăși peștele ca greutate până în 2050, spune secretarul general)” (în engleză). The Weather Channel. Accesat în .
  45. ↑ Moore, Charles (11/2003). „Across the Pacific Ocean, plastics, plastics, everywhere (Peste tot în Oceanul Pacific, plastice, plastice, pretutindeni)”. Natural History Magazine (în engleză). Arhivat din original la 2014-06-06. Accesat în 7 ianuarie 2026. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  46. ↑ Holmes, Krissy (). „Harbour snow dumping dangerous to environment: biologist (Depozitarea zăpezii în port este periculoasă pentru mediu: biolog)” (în engleză). Canadian Broadcasting Corporation. Accesat în .
  47. ↑ „These 5 Marine Animals Are Dying Because of Our Plastic Trash… Here's How We Can Help (Aceste 5 animale marine mor din cauza deșeurilor noastre de plastic… Iată cum putem ajuta)” (în engleză). One Green Planet. . Accesat în .
  48. ↑ Gibbs, Susan E.; Salgado Kent, Chandra P.; Slat, Boyan; Morales, Damien; Fouda, Leila; Reisser, Julia (). „Cetacean sightings within the Great Pacific Garbage Patch (Observări de cetacee în interiorul Marii Insule de Gunoi a Pacificului)”. Marine Biodiversity (în engleză). 49 (4): 2021–2027. Accesat în .
  49. ↑ Perkins, Sid (). „Plastic waste taints the ocean floors (Deșeurile de plastic contaminează fundul oceanelor)”. Nature (în engleză). Accesat în .
  50. ↑ Handwerk, Brian (). „Giant Ocean-Trash Vortex Attracts Explorers (Vârtejul uriaș de gunoaie din ocean atrage exploratori)”. National Geographic (în engleză). Arhivat din original în . Accesat în .
  51. ↑ Ivar Do Sul, Juliana A.; Costa, Monica F. (). „The present and future of microplastic pollution in the marine environment (Prezentul și viitorul poluării cu microplastic în mediul marin)”. Environmental Pollution (în engleză). 185: 352–364. Accesat în .
  52. 1 2 3 „Marine Plastics (Materiale plastice marine)” (în engleză). Smithsonian Ocean. . Accesat în .
  53. ↑ Kaiser, Jocelyn (). „The Dirt on Ocean Garbage Patches (Adevărul despre insulele de gunoi din ocean)”. Science (în engleză). 328 (5985): 1506. Accesat în .
  54. ↑ „Plastic pollution found inside dead seabirds (Poluare cu plastic găsită în interiorul păsărilor marine moarte)” (în engleză). The Scotsman. Arhivat din original în . Accesat în .
  55. ↑ „Pygmy sperm whale died in Halifax Harbour after eating plastic (Un cașalot pigmeu a murit în portul Halifax după ce a mâncat plastic)” (în engleză). CBC News. . Accesat în .
  56. ↑ Lavers, Jennifer L.; Bond, Alexander L. (). „Exceptional and rapid accumulation of anthropogenic debris on one of the world's most remote and pristine islands (Acumulare excepțională și rapidă de deșeuri antropice pe una dintre cele mai izolate și virgine insule din lume)”. Proceedings of the National Academy of Sciences (în engleză). 114 (23): 6052–6055. Accesat în .
  57. ↑ Cooper, Dani (). „Remote South Pacific island has highest levels of plastic rubbish in the world (O insulă izolată din Pacificul de Sud are cele mai ridicate niveluri de gunoi de plastic din lume)” (în engleză). ABC News Online. Accesat în .
  58. ↑ Hunt, Elle (). „38 million pieces of plastic waste found on uninhabited South Pacific island (38 de milioane de bucăți de deșeuri de plastic găsite pe o insulă nelocuită din Pacificul de Sud)” (în engleză). The Guardian. Accesat în .
  59. ↑ „No one lives on this remote Pacific island – but it's covered in 38 million pieces of our trash (Nimeni nu trăiește pe această insulă izolată din Pacific – dar este acoperită de 38 de milioane de bucăți din gunoiul nostru)” (în engleză). The Washington Post. Accesat în .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Insulă_de_gunoi&oldid=17841647