Sari la conținut

Dependență de substanțe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dependență de substanțe
Specialitatepsihiatrie
narcologie[*]​
medicina dependenței[*]​  Modificați la Wikidata
Cauzedrog ilegal  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9304  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM304.6[1]
304.60[1]  Modificați la Wikidata

Dependența de substanțe se referă la adicție rezultată din expunerea repetată la un drog fie că este vorba de un medicament eliberat pe bază de rețetă, fie de o substanță psihoactivă legală sau ilegală. În cel mai recent glosar al său, OMS definește dependența de alcool și alte substanțe ca fiind „nevoia de a consuma doze repetate ale substanței pentru a te simți mai bine sau pentru a evita să te simți rău”.[2]

Clasificarea Internațională a Bolilor clasifică dependența de substanțe drept o tulburare mintală și comportamentală. În DSM-5 (publicat în 2013), abuzul de substanțe și dependența de substanțe au fost eliminate și înlocuite cu diagnosticul unic de tulburări de consum de substanțe . Acest lucru s-a făcut deoarece „toleranța și sevrajul care defineau anterior dependența sunt de fapt răspunsuri foarte normale la medicamentele prescrise care afectează sistemul nervos central și nu indică neapărat prezența unei dependențe”.[3][4]

  • adicție (engleză addiction) – tulburare neuropsihologică caracterizată printr-o dorință persistentă și intensă de a consuma un drog sau de a se angaja într-un comportament care produce o recompensă naturală.[5][6]
  • drog adictiv (engleză addictive drug) – substanță psihoactivă a cărei utilizare repetată este asociată cu rate semnificativ mai ridicate ale tulburărilor legate de consumul de substanțe, în mare măsură datorită efectelor sale asupra sistemelor cerebrale de recompensă.
  • dependență (engleză dependence) – stare adaptativă asociată cu apariția unui sindrom de sevraj la încetarea expunerii repetate la un stimul (de exemplu, consumul unui drog).
  • sensibilizare la droguri (engleză drug sensitization) sau toleranță inversă (engleză reverse tolerance) – amplificarea efectului unui drog ca urmare a administrării repetate a aceleiași doze.
  • sevraj (engleză drug withdrawal) – ansamblul simptomelor care apar la întreruperea consumului repetat al unui drog.
  • dependență fizică (engleză physical dependence) – formă de dependență caracterizată prin simptome persistente de sevraj fizic sau somatic (de exemplu, delirium tremens și greață).
  • dependență psihologică (engleză psychological dependence) – formă de dependență caracterizată prin simptome de sevraj emoțional și motivațional (de exemplu, anhedonie și anxietate), care afectează funcționarea cognitivă.
  • stimuli de întărire (engleză reinforcing stimuli) – stimuli care cresc probabilitatea repetării comportamentelor asociate cu aceștia.
  • stimuli recompensatori (engleză rewarding stimuli) – stimuli pe care creierul îi interpretează ca fiind în mod intrinsec pozitivi și dezirabili sau ca reprezentând ceva spre care trebuie orientat comportamentul.
  • sensibilizare (engleză sensitization) – răspuns amplificat la un stimul ca urmare a expunerii repetate la acesta.
  • tulburare de consum de substanțe (engleză substance use disorder) – afecțiune în care consumul de substanțe conduce la afectare sau suferință semnificativă din punct de vedere clinic și funcțional.
  • toleranță la droguri (engleză drug tolerance) – diminuarea efectului unui drog ca urmare a administrării repetate a aceleiași doze.
  1. 1 2 „dependență de substanțe” (în engleză). Disease Ontology[*]. . Wikidata Q5282129. Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Accesat în .
  2. ↑ Oken, Donald (). Evolución del diagnóstico psicosomático en el DSM. Elsevier. pp. xix–xxii. Accesat în .
  3. ↑ Sartorius, Norman; Henderson, A.S.; Strotzka, H.; Lipowski, Z.; Yu-cun, Shen; You-xin, Xu; Strömgren, E.; Glatzel, J.; Kühne, G.-E. „The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders Clinical descriptions and diagnostic guidelines” (PDF). www.who.int World Health Organization. Microsoft Word. p. 65. Accesat în .
  4. ↑ „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: DSM-5 (5th edition)2014 102 Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: DSM-5 (5th edition) Washington”. Reference Reviews. 28 (3): 36–37. . doi:10.1108/rr-10-2013-0256. ISSN 0950-4125.
  5. ↑ Nestler EJ (decembrie 2013). „Cellular basis of memory for addiction”. Dialogues in Clinical Neuroscience. 15 (4): 431–443. PMC 3898681 Accesibil gratuit. PMID 24459410.
  6. ↑ Malenka RC, Nestler EJ, Hyman SE (). „Chapter 15: Reinforcement and Addictive Disorders”. În Sydor A, Brown RY. Molecular Neuropharmacology: A Foundation for Clinical Neuroscience (ed. 2nd). New York: McGraw-Hill Medical. pp. 364–375. ISBN 978-0-07-148127-4.